Ardelean, Gavril - Buicu, Florin (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 7. (2006)

Medicină

GENETICA NEFROPATIEI DIABETICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP 1

M.N. PANDURU.1 Daniela Adriana ION2, Maria MOŢA 1’3, Mihaela PANDURU 4, iMura Ioana CHIIAJ 2, RD.CHIVU 2, Simona POPA 1,1. ŢIU:A5 1 - Spitalul Clinic Judeţean Craiova, 2 - UM.F. „Carol Davila” Bucureşti — Vacuitatea de Mediană, 3 - U.M.F. Craiova — Facultatea de Medicină, 4 - Spitalul Clinic Colentina Bucureşti, 5 - Disciplina Mediană Internă III, Clinica Medicală III - Compartiment

Cardiologie, Facultatea de Medicină, UMF Tîrgu Mureş

Rezumat. Boala renală diabetică (BRD) este prima cauză de mortalitate la pacienţii cu diabet zaharat tip 1. Prevalenţa bolii creşte în primii 15 — 20 ani după declanşarea diabetului, apoi atinge un platou, ceea ce sugerează că numai o parte a pacienţilor sunt susceptibili pentru BRD. Agregarea familială şi riscul crescut al gemenilor de a dezvolta boala arată importanţa factorilor genetici. Numeroase căi metabolice şi grupuri de gene au fost propuse ca fiind implicate în patogenia bolii renale diabetice. Majoritatea studiilor privind genetica BRD în diabetul tip 1 au fost studii de asociere. Acestea au inclus gene legate de presiunea arterială, boala cardiovasculară, metabolismul glucozei, imunologia diabetului, structura glomerulară, gene ale unor factori de creştere. Nici o asociere a variantelor genice cu BRD nu a fost convingătoare şi indiscutabil reprodusă în alte studii populaţionale. Deoarece nici un studiu nu clarifică genele de susceptibilitate la BRD în diabetul zaharat tip 1, ne propunem să realizăm o sinteză a genelor candidate pentru BRD în diabetul zaharat tip 1.

Summary. Diabetic nephropathy (DN) is the main cause of mortality in patients with type 1 diabetes mellitus (T1DM). The prevalence of diabetic nephropathy increases during the first 15 — 20 years after the onset of diabetes, followed by a plateau, which suggests that only a subset of patients is susceptible to the development of renal disease. Family clustering and the high risk of twins to develop renal complications suggest the importance of genetic factors in the development of the disease. Numerous metabolic pathways and associated groups of genes have been proposed as candidates in the pathophysiology of diabetic kidney disease. Majority of studies on DN genetics in type 1 diabetes are association studies. These include genes related to blood pressure, ischemic heart disease, glucose metabolism, diabetes immunology, glomerular structure, growth factors genes. No association of genetic polymorphisms is convincing and indisputably reproducible in other populational studies. Because no study clarified the genes predisposing to diabetic renal disease in T1DM, we propose a review of possible susceptibility genes for diabetic nephropathy in type 1 diabetes.

Genetica nefropatiei diabetice in diabetul zaharat tip 1

Boala renală diabetică (BRD) este prima cauză de mortalitate la pacienţii cu diabet zaharat tip 1. Prevalenţa bolii creşte în primii 15 — 20 ani după declanşarea diabetului, apoi atingând un platou, ceea ce sugerează că numai o parte a pacienţilor sunt susceptibili pentru BRD. Agregarea familială şi riscul crescut al gemenilor de a dezvolta boala arată importanţa factorilor genetici. Numeroase căi metabolice şi grupuri de gene au fost propuse ca fiind implicate în patogenia bolii renale diabetice. Majoritatea studiilor privind genetica BRD în diabetul tip 1 au fost studii de asociere. Acestea au inclus gene legate de presiunea arterială, boala cardiovasculară, metabolismul glucozei, imunologia diabetului, structura glomerulară, gene ale unor factori de creştere. Nici o asociere a variantelor genice cu BRD nu a fost convingătoare şi indiscutabil reprodusă în alte studii populaţionale.

Sistemul renină — angiotensină - aldosteron (RAS)

Genele RAS au atras atenţia în mod special în BRD deoarece este cunoscut faptul că inhibitorii ACE reduc proteinuria, pe lângă reducerea presiunii sangvine (1), probabil prin împiedicarea pierderii expresiei nefrinei (2,3,4,5). Polimorfismul ACE inserţie / deleţie (ACE I/D) este polimorfismul cel mai studiat. Numeroase studii au fost publicate de-a lungul timpului cu privire la acest polimorfism insă datele au fost contradictorii (6 — 29). Două meta-analize au indicat o asociere slabă pentru alela D ca marker de risc pentru nefropatia diabetică (6,7). Un alt polimorfism al genei ACE este Pst I care a fost găsit ca având o asociere pozitivă cu BRD (30).

O altă genă studiată a sistemului RAS este gena angiotensinogenului. O asociere pozitivă apare pentru polimorfismul M235 T, intr-un studiu TDT (transmission disequilibrium test) pe subiecţi de sex masculin (31)

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii

Voi VII (2006) pp: 156-163