Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Studii - Cristian Virag - Zoltán Kádas: Aşezarea neolitică de la Medieşu Aurit
Aşezarea neolitică de la Medieşu Aurit— Togullui Schweitzer Cristian Cirac Zoltán KÁDAS Cercetările arheologice au fost realizate cu ocazia săpăturilor de salvare Transgaz, între satele Medieşu Aurit şi Potău, zonă în care duetul conductei de gaz Medieşu Aurit - Păulian străbate zona la cca. 150-250 m de terasa mijlocie a Someşului1, în punctul Togul lui Schweitzer. Prezentarea complexelor Au fost identificate complexe aparţinând epocii neolitice, epocii bronzului, epocii romane, însă în paginile următoare ne vom rezuma doar la complexele de epocă neolitică. Complex 5. Platformă de chirpici (8,20 x 5,40 m.), orientată pe direcţia N - S. In cea mai mare parte a suprafeţei platformei, sub dărâmăturile de chirpici, a existat pietriş de râu, care pe alocuri lua forma unui strat subţire, el fiind folosit probabil la podirea locuinţelor. Din păcate reconstituirea locuinţei este destul de dificilă deoarece gropi de stâlpi au fost descoperite doar pe latura estică a locuinţei. Fiecare dintre cele şapte gropi de stâlpi, aveau diametrul de 0,35-0,40 m. Pe o linie erau poziţionate cinci dintre ele, iar judecând şi după faptul că ele se aflau la marginea dărâmăturii de chirpici, ele probabil făceau parte din structura peretelui estic. In faţa a două dintre gropi (gropile 3 şi 4) existau alte două gropi de stâlpi (gropile 1, 2) care aveau, posibil, rolul de a întări rezistenţa într-o porţiune ce pare a fi zona centrală a construcţiei. Este posibil însă ca stâlpii 1, 2, 3, 4 să marcheze o intrare, probabil cu un mic pridvor care era poziţionat în zona centrală a laturii estice. Complexul 6. Platformă de chirpici de mari dimensiuni ce a fost descoperită imediat sub stratul arabil, la adâncimea de 0,30 m, între m. 160 şi 174. După ce a fost dezvelită, prin deschiderea unor casete la N şi la S de zona cu chirpici din secţiunea magistrală, s-a observat că de fapt că fragmentele de chirpici ars se grupează în două concentraţii apropiate. Grămada vestică ce se concentra în zona m. 161-166 a fost notată sub indicativul de complexul 6/1, iar zona estică, cu concentrare de chirpic mai ales în dreptul m. 168-173, a fost definită ca fiind complexul 6/2. Deşi nu au fost descoperite urmele unor elemente de structură care să ajute la reconstituirea planimetriei locuinţelor, a fost considerat că cele două complexe (6/1 şi 6/2), reprezintă rămăşiţele a două locuinţe. La ambele locuinţe sa folosit pietrişul pentru podea. Complexul 7. Platformă de chirpici ce a apărut la o adâncime de 0,40 m, între m. 141 şi 144. Ea a apărut într-o stare mai compactă între m. 141 şi 145, pe o lungime de 5,20 m (pe direcţia N - S) şi pe o lăţime de 1,20 m. Cu siguranţă chirpicul provine de la o locuinţă incendiată, care s-a păstrat însă într-o stare foarte precară. Cu toate că nu pot fi reconstituite dimensiunile locuinţei, după modul, cum sunt răspândite fragmentele ceramice se pare că locuinţa de la care provin avea o orientare N - S, la fel ca celelalte locuinţe neolitice descoperite. Şi aici sub dărâmăturile de chirpic au fost descoperite urme ale stratului subţire de pietriş de râu, reprezentând un nivel de amenajare a locuinţei. Inventarul ceramic este sărac cantitativ însă suficient pentru a permite o încadrare cultural-cronologică identică cu a celorlalte locuinţe neolitice. Complexul 9. Groapă cu umplură cafenie, conturată la nivelul stratului steril în zona m. 169-172. In umplutura ei au fost descoperite câteva fragmente ceramice neolitice mărunte. Complexul 10. Groapă cilindrică ce s-a conturat sub platforma Cx. 5. Umplutura sa era formată dintr-o mare cantitate de chirpic ars, printre care apăreau mici fragmente ceramice şi urme de la resturi vegetale arse. Complexul 12. Platformă de chirpic identificată între m. 113 şi 220, la adâncimea de 0,35- 0,40 m. Dărâmătura de chirpici avea o grosime de 0,10-0,20 m, fiind răspândită pe o suprafaţă de 8 x 8 m. Ea fost dezvelită doar, parţial, caseta deschisă nu a surprins marginea de N a locuinţei. Ea avea o orientare N - S, la fel ca celelalte locuinţe neolitice. Sub dărâmăturile de chirpici au fost descoperite cinci gropi cu diametre de 15-25 cm. Dintre acestea, patru gropi (gropile 2-5) erau dispuse pe o linie, undeva în zona mediană a platformei, având probabil rol în susţinerea acoperişului locuinţei. Groapa 1 Marta—Gindele—Astaloş—Kadas 2004, p. 191-195. Satu Mare — Studii şi comunicări, Seria Arheologie, XXIII—XXIV/1, 2006—2007
