Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Victor Vizauer: Locuirea umană în peşterile din Tramsilvania pe durata epocii medievale timpurii
Cât timp investigaţiile rămân la stadiul de sondaje şi cercetări de suprafaţă, va fi dificil de ştiut dacă trebuie sau nu eliminată posibilitatea folosirii unora dintre peşteri şi ca loc de înmormântare. Probabil că în cazul unor decese din timpul deplasărilor unor grupuri umane, peştera ar fi putut să pară un loc propice pentru înmormântare, fiind mai ferit de animalele sălbatice şi de calamităţile naturale. Dar, în lipsa unor descoperiri sigure, şi această funcţionalitate a peşterii rămâne la stadiul de presupunere. Poate fi luată în considerare şi posibilitatea folosirii peşterii ca loc de deportare (vistierie — în sensul ca aici să se ascundă obiecte de valoare: tezaur, etc). In primul rând, peşterile aflate în locuri mai greu accesibile, dar totuşi în apropierea unor aşezări şi/sau căi de comunicaţie, puteau oferi un spaţiu relativ protejat, celor care intenţionau să-şi ascundă avutul, în cazul unor pericole. Dar, în peşterile repertoriate aici nu există indicii care să sugereze o astfel de practică, deşi ea nu poate fi negată categoric, chiar în lipsa descoperirilor. In stadiul actual al cercetărilor privind peşterile cu urme de locuire din epoca medievală timpurie, ni se pare prematură formularea unor concluzii categorice. Poate fi desprinsă observaţia sigură că unele dintre peşteri au beneficiat de atenţia vechilor comunităţi umane, fiind frecventate şi utilizate, în primul rând ca adăpost ocazional sau sezonier, poate şi în alte scopuri. REPERTORIUL DESCOPERIRILOR 1. PEŞTERA BOIULUI, Lorău, com. Bratca, jud. Bihor. Peştera se află pe Valea Crişului Negru, în Munţii Bihorului, carstul din Valea Bulzului, versantul stâng. Aici a fost identificat un nivel de cultură din care au fost recuperate, în urma unui sondaj arheologic (M. Roska — 1930), fragmente ceramice datate cu probabilitate în sec. IX —X/XI. Bibi. Roska 1941, p. 141; Rep. Bihor 1974, p. 42-43, nr. 234; Boroneanţ2000, p.ll; Cosma 2002, p. 198, nr. 111; Crişan 2006, p. 158. 2. PEŞTERA CALULUI, corn. Mereşti, jud. Harghita. Este situată la 60 m de Peştera Mare de la Mereşti, în versantul opus al Cheilor Vârghişului, pe malul drept. Sunt menţionate urme de locuire din paleolitic şi până în evul mediu, astfel că este posibilă şi existenţa unor urme medievale timpurii. Bibi. Cocean 1995, p. 236; Crişan şi colab. 2004, p. 196-198, nr. 122. 3. PEŞTERA CĂLĂŢEA, Călăţea, com. Aştileu, jud. Bihor. Mai este cunoscută şi sub numele de Peştera Ponorul de la Călăţea. Se găseşte în Munţii Pădurea Craiului, defileul Crişului Repede. Peştera a fost locuită încă din preistorie. Descoperirile care ne interesează aici au fost datate în sec. VIII/IX — X. Au avut loc cercetări de suprafaţă (M. Roska şi I. Emödi), în urma cărora au fost descoperite fragmente ceramice de la vase modelate la roata cu turaţie medie, din pastă degresată cu microprundiş şi având aspect zgrunţuros. Au culoare brun-negricioasă sau brun-cărămizie şi sunt ornamentate cu benzi de linii orizontale intercalate cu benzi de linii în val, striuri în val, striuri orizontale, striuri peste care s-a trasat o bandă de linii în val. Uneori ornamentul merge până spre baza vasului. Unele fragmente au pereţii foarte subţiri, ceea ce le apropie de ceramica modelată la roata rapidă. Un vas avea înălţimea de 9 cm şi diametrul de 13,5 cm. Bibi. Rep. Bihor 1974, p. 53; Dumitraşcu 1978, p. 61, nr. 4, fig. 3; Dumitraşcu 1986, p. 708; Boroneanţ 2000, p. 6; Stanciu 2000, p.l 53; Cosma 2002, p. 182. nr. 54; Crişan 2006, p. 179. 4. PEŞTERA COASTA VACII, Federi, com. Pui, jud. Hunedoara. O altă denumire a sa este Peştera nr. 1 de la Coasta Vacii de la Federi. Este situată în Munţii Sebeşului, bazinul Ohaba, sub înălţimea Fruntea Mare. Pe lângă urme paleolitice (cercetările au avut în vedere aceste descoperiri), au fost descoperite şi fragmente ceramice medievale timpurii (până la -30 cm), despre care se crede că ar fi de factură slavă şi s-ar data în sec. IX — X18. Bibi. Roska 1924, p. 299; Horedt 1951, p. 198, nr. 20; Horedt 1956, p. 109; Boroneanţ 2000, p. 77. 5. PEŞTERA CURATĂ, Nandru, corn. Peştişul Mic, jud. Hunedoara. Se găseşte în Munţii Poiana Ruscă, carstul din Valea Mureşului, pe Valea Roatei, versantul drept, la vest de sat. în legătură cu Peştera Curată sunt menţionate urme de locuire din neolitic şi până în evul mediu. Nu este exclus ca în peşteră să existe şi urme medievale timpurii. Bibi. Popescu, Dumitrescu 1957, p. 354, nr. 1; Boroneanţ2000, p. 79. 6. PEŞTERA DEVENŢULUI, corn. Vadu Crişului, jud. Bihor. Locuirea umană în peşterile din Tramsilvania pe durata epocii medievale timpurii (sec. VIII—XI) 18 M. Roska 1924, p. 299 201
