Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)

Ioan Stanciu - Marius Muntean: Descoperiri funerare în mediul slavilor timpurii din nord-vestul României

Descoperiri funerare în mediul slavilor timpurii din nord-vestul României.

locuirii, determinabilă chiar şi pe această cale, or raritatea sau chiar lipsa descoperirilor întâmplătoare de pe parcursul intervalului cronologic menţionat sugerează, în cel mai bun caz, locuirea firavă, disparată, a acestor teritorii, situaţie poate datorată condiţiilor naturale. Aşadar, apariţia în a doua jumătate a sec. VI a seriei de vestigii incluse orizontului Lazuri-Pişcolt nu poate fi explicată printr-o evoluţie locală, aşa cum este exclusă posibilitatea de a fi determinată eventuala sa origine în interiorul regatului gépid (în cazul unei datări mai timpurii a etapei de început) ori în Khaganatul avar timpuriu.

Deşi încă persistă destule necunoscute, după părerea noastră rămâne credibilă teoria formulată de K. Godlowski, construită pe un model dinamic şi complex, conform căreia, în urma migraţiei dinspre nord-est, slavii au început să colonizeze periferia nordică a bazinului carpatic spre sfârşitul sec. V - începutul sec. VI, după încetarea locuirii germanice în aceste teritorii, în cursul unei mişcări progresive, orientată spre vest; noile realităţi arheologice conturează un model socio-economic radical deosebit în raport cu cel specific epocii timpurii a migraţiilor şi în esenţă germanilor răsătiteni, inclusiv pe bună parte din durata sec. V24. Cu privire la Ucraina carpatică şi Slovacia estică, aşadar inclusiv zona Tisei superioare (descoperirile din nord-vestul României nu erau cunoscute atunci), autorul menţionat presupunea că prezenţa slavilor timpurii în aceste teritorii trebuie să fi fost mai veche decât în Europa centrală, gândindu-se la sfârşitul sec. V şi începutul veacului următor. Spre mijlocul sec. VI arealul locuit deja de slavi s-ar fi aflat în apropierea graniţelor nordice ale regatului gépid, cele două zone de locuire fiind separate printr-un spaţiu liber25. Explicaţia corespunde situaţiei înregistrate în nord-vestul României, unde pentru etapa cea mai veche a locuirii slave s-a propus26 a doua jumătate a sec. VI, adică perioada imediat următoare destrămării regatului gépid, când grupuri slave care locuiau la nord de cursul superior al Tisei şi dincolo de Carpaţii nordici, puteau să avanseze spre sud, concomitent cu instalarea avarilor în interiorul bazinului carpatic27. In orice caz, aşa cum indică situaţia din nord-vestul României şi Ungaria nord-estică, această mişcare s-a produs sub autoritatea şi cu acordul avarilor, unele dintre siturile slave timpurii cunoscute în nord-vestul României (cimitirul de la Pişcolt şi grupa descoperirilor de pe cursul superior al văii Zalăului) aflându-se în vecinătatea nemijlocită a graniţelor Khaganatului avar timpuriu28.

Pentru ceramică (lucrată cu mâna), tipurile de locuinţe şi cuptoare, vălătuci şi „pâinişoarele de lut”, care însoţesc constant instalaţiile pentru foc, structura internă a aşezărilor cunoscute din nordvestul României şi modul în care locuirea se adaptează mediului natural, analogiile au fost găsite în relativa vecinătate nordică şi nord-estică a Carpaţilor Nordici, adică tocmai în spaţiul afectat încă de timpuriu de migraţia slavilor29.

Suma caracteristicilor care definesc acest nou mediu cultural, nu în ultimul rând practicarea incineraţiei, aşa cum indică cele două cimitire discutate aici, împiedică orice fel de comparaţie cu realităţile culturale specifice lumii gépidé din sec. V-VI sau avarilor timpurii. Dimpotrivă, cel puţin în lumina datelor arheologice cunoscute, el poate fi regăsit la această dată (a doua jumătate a sec. VI — prima jumătate a sec. VII) pe un spaţiu extins din fostul Barbaricum european, unde, aşa cum indică chiar unele surse literare, au ajuns slavii.

Lista celor mai vechi descoperiri slave din nord-vestul României (numerele de ordine corespund celor de la fig. 2):

1. Acâş - Râtul lui Vereş, corn., jud. Satu Mare. Aşezare (Németi 2001, p. 19).

2. Badon — Doaşte, corn. Hereclean, jud. Sălaj. Aşezare (cercetări inedite, Al. V. Matei, Muzeul Judeţean

de Istorie şi Artă Zalău, 1987-1989).

3. Culciu Mare — Zöldmező, com., jud. Sam Mare. Aşezare (Stanciu 1999).

4. Lazuri - Lubi tag, com., jud. Sam Mare. Aşezare (publicare parţială, Stanciu 1998-1999).

5. Peleş — Liget, com. Lazuri, jud. Satu Mare. Aşezare (periegheză L. Marta, I. Stanciu, I. Stamati, 2003).

6. Pişcolt — Nisipărie/Homokos-domb, com., jud. Sam Mare. Cimitir (Németi 1983, p. 139, 140, nr. 4;

Stanciu 1999, p. 129-132).

7. Zalău — Bul. Mihai Li teamül, nr. 104-106 (şi Panic — La blocuri), oraş, jud. Sălaj. Aşezare. Scurtă

menţiune, cu încadrarea greşită a descoperirilor în epoca romană (Matei 1980, p. 229-231; Matei 1993). Săpături: Al. V. Matei (1974-1984); Al. V. Matei, I. Stanciu (1996-1998).

24 spre exemplu, Godlowski 1980, p. 229-231.

25 Godlowski 1980, p. 230-231.

26 Totuşi, datările strânse sunt mai mult sau mai puţin convingătoare, atâta vreme cât sunt sprijinite doar pe analiza ceramicii.

27 Stanciu 1998-1999; Stanciu 2004.

28 Stanciu 2004, fig. 1, p. 348.

29 Stanciu 1998-1999; Stanciu 2001.

193