Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Ioan Stanciu - Marius Muntean: Descoperiri funerare în mediul slavilor timpurii din nord-vestul României
Descoperiri funerare în mediul slavilor timpurii din nord-vestul României. indicii, prin diferenţa de culoare a unora dintre oasele calcinate. Desigur, numărul redus al mormintelor cercetate exclude posibilitatea desprinderii unor concluzii, cel mult poate fi formulată observaţia că grupele de vârstă şi sex sunt reprezentate relativ echilibrat. Dacă, eventual, avem de-a face cu un cimitir de dimensiuni restrânse, atunci această constatare poate să rămână definitivă. Mult mai interesant este mormântul nr. 21 de la Pişcolt, datorită presupunerii că în aceeaşi urnă au fost depuse rămăşiţele a două persoane mature, de sex opus. Opinia formulată de specialist se datorează identificării unor particularităţi morfologice distincte în cazul unora dintre piesele osoase tipice7. Incineraţia în morminte plane sau tumulare (cu depunerea resturilor funerare direct în groapă sau într-o urnă, frecvent fără alt inventar în afara ceramicii, ori foarte sărac) a fost caracteristică slavilor pe bună parte din durata epocii medievale timpurii, în măsură mai mică fiind practicată chiar după oficializarea creştinismului, până în etapa de început a epocii medievale propriu-zise8. Opinia conform căreia slavii au practicat încă de la începutul epocii medievale timpurii şi ritul inhumaţiei, nu este întemeiată9 10. Necropolele mixte (incineraţie/inhumaţie) apar la nordul Dunării mijlocii tocmai pe linia de demarcaţie între locuirile slavă şi avară, slavii preluând aici inhumaţia ca urmare a contactelor cu mediul cultural avar. Inhumaţia s-a răspândit treptat în lumea slavă între sec. VIII-XII, iar schimbarea ritului funerar nu s-a datorat unei evoluţii interne, ci impulsurilor din exterior, în primul rând din direcţia creştinismului, dar şi influenţelor exercitate de practicile funerare ale altor populaţii, cum au fost avarii, protobulgarii, scandinavii111. Printre mormintele de la Pişcolt domină cele caracterizate prin depunerea resturilor funerare direct în groapă. La Zalău-DROMET S.A. par să fie mai numeroase mormintele cu urnă (situaţia de aici necesită noi verificări, deoarece printre complexele săpate s-ar putea să existe şi alte morminte, cu depunerea oaselor calcinate direct în gropi, înregistrate drept complexe preistorice ori din epoca romană). In funcţie de anumite particularităţi ale înmormântărilor, H. Zoll-Adamikowa a separat pentru epoca slavă timpurie mai multe zone. Aproximativ în partea nordică a Europei centrale nu au fost constatate înmormîntări din această perioadă, fiind presupuse practici funerare pe care cercetarea arheologică nu le poate surprinde (zona A). In Moldova, Ucraina vestică şi pe valea Vistulei (zona A/В) se găsesc sporadic morminte plane cu urnă sau depunere direct în groapă. Zonei В (pe Elba mijlocie şi superioară, apoi în zona râului Morava) îi sunt specifice morminte izolate sau mici grupuri de morminte. Zonele A/В şi В se caracterizează de asemenea prin apariţia aproape exclusivă a mormintelor plane de incineraţie (cele tumulare sunt mai târzii) şi preponderenţa categorică a înmormântărilor în urne11. In schimb, la Sărata Monteoru majoritatea mormintelor o reprezintă cele cu depunerea resturilor funerare direct în groapă, cu sau fără fragmente ceramice12. Prezenţa unor grupuri mici de morminte sau chiar a unor morminte izolate poate fi interpretată în legătură cu primul val al migraţiei slave, când locuirea nu era încă stabilizată13. Posibilitatea unei înmormântări duble în mormântul nr. 21 de la Pişcolt (maturi, bărbat şifemeie) rămâne, totuşi, sub semnul întrebării, atâta vreme cât concluziile specialistului antropolog nu sunt susţinute şi de alte probe, în afara determinărilor anatomice directe. O astfel de situaţie poate să intereseze, deoarece o întreagă serie de surse literare referitoare la vechii slavi informează despre obiceiul sacrificării văduvei odată cu moartea soţului14. Deşi, destul de frecvent, atât în cimitirele plane, cât şi în cele tumulare, au fost semnalate morminte duble sau chiar multiple, adeseori am putea rămâne sceptici în legătură cu posibilitatea unor determinări antropologice precise, doar pe baza fragmentelor de oase calcinate, mai ales când acestea se aflau în aceeaşi urnă. Nu în ultimul rând, este necesară o atitudine circumspectă în ce priveşte veridicitatea acestei informaţii, din unele surse cel puţin15. *** 7 Iniţial, nu am exclus posibilitatea ca în urna acestui mormânt, expusă la data la care am desenat-o în Muzeul Orăşenesc din Cărei, să fi fost puse şi oase calcinate recoltate din restul mormintelor. Dl. dr. János Németi, autorul descoperirii, a negat categoric această eventuală situaţie. 8 Niederle 1926, p. 42-59; Rusanova 1976, p. 42-44; Zeman 1976, p. 218-219; Zoll-Adamikowa 1979; Zoll-Adamikowa 1990; Prihodnjuk 1990; Parczewski 1993, p. 115-118; Fusek 1996; Paddenberg 2000. 9 Pentru discuţia mai veche, Niederle 1926, p. 42-43. Mai nou, Cilinská 1983, p. 238. 10 Zoll-Adamikowa 1979; Prihodnjuk 1990, p. 230. 11 Zoll-Adamikowa 1979, p. 942-944. 12 Fiedler 1992, 1, p. 75; Bonev 1995. 12 Fusek 1996, p. 39. 14 spre exemplu, Niederle 1926, p. 47-48; Zoll-Adamikowa 1979, p. 162-204; 287-290; Paddenberg 2000, p. 246, 297-298. » Paddenberg, 2000, p. 297-298. 191
