Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Secţiunea medicină şi management
TERAPIA BIOLOGICĂ CU BLOCANŢI AI FACTORULUI DE NECROZĂ TUMORALĂ ALFA ÎN ARTRITA PSORIAZICĂ ŞI PSORIAZIS Horaţiu POPOV1C1U1, Corina POPOV1CIU1, Silviu MORARU1, Florin BU1CU' / - UMF Tg Mureş Rezumat Lipsa eficienţei terapiilor convenţionale în formele medii şi severe de artrită psoriazică asociate psoriazisului, cu evoluţia rapidă spre anchiloze şi reducerea capacităţii funcţionale, a crescut necesitatea de noi abordări terapeutice. Agenţii biologici, anticorpi monoclonali îndreptaţi spre factorul de necroză tumorală alfa, sunt, cel puţin în acest moment, în practica clinică, cea mai eficientă modalitate de inducere şi menţinere a remisiunii. Summary The lack of efficiency of conventional therapies in mild to severe psoriasis and psoriatic arthritis PsA, with rapidly progression to joint fusion and loss of function increased the necessity of new therapeutic approaches. Biological agents, monoclonal antibodies versus the tumor necrosis factor alpha are, at least in this moment, the most efficient tool of induction and maintaining remission in clinical practice. Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) Psoriazisul reprezintă o afecţiune inflamatorie mediată imunologic, cel mai frecvent caracterizată de manifestările cutanate eritemato-scuamoase cu diverse localizări. Afectează 1 până la 3% din populaţia globului, cu grade de severitate diferită ale erupţiilor cutanate. Din totalitatea pacienţilor cu psoriazis, 5 până la 30% pot dezvolta artropatia psoriazică, sau artrita psoriazică, afecţiune reumatologică încadrată în spondilartropatiile seronegative, datorita absenţei din ser sau lichidul sinovial a factorului reumatoid,şi a afectării articulare periferice şi axiale. Manifestările articulare apar în general după 5 până la 10 ani de evoluţie a bolii cutanate. (10) Citokinele eliberate de celulele cutanate care prezintă antigénül, împreună cu limfocitele T şi keratinocitele au roluri deosebit de importante în formarea leziunilor cutanate din psoriazis. Dintre factorii enumeraţi, un rol cheie pare să îl deţină factorul de necroză tumorală alfa, având rol în reglarea activării şi proliferării limfocitelor T,(8), cu rol esenţial în dezvoltarea leziunilor psoriazice. (4) In serul pacienţilor cu psoriazis au fost decelate cantităţi crescute ale factorului de necroză tumorală alfa,valori care erau corelate cu gradul de activitate a bolii. Niveluri crescute au putut fi întâlnite şi în leziunile cutanate.(6, 7) Totodată, au fost constatate scăderi ale nivelului factorului de necroză, corespunzător eficacităţii terapiei utilizate.(3). Factorul de necroză tumorală alfa stimulează eliberarea de citokine pro-inflamatorii IL-1, IL-6, IL- 8, NF-kB de către limfocitele T, stimulând totodată şi angiogeneza prin implicarea moleculelor de adeziune endotelială şi prin creşterea infiltratului celular. Infiltratul perivascular este reprezentat predominant de limfocite T, apoi limfocite B şi macrofage. Spre deosebire de modificările morfologice întâlnite în poliartrita reumatoidă, în artrita psoriazică predomină fenomenele infiltrative inflamatorii perivasculare, cu îngroşarea capilarelor şi arterelor mici, cu hiperplazie şi hipertrofie sinoviocitară mai redusă. Procesele de angiogeneză sunt accelerate de activitatea factorilor de creştere vasculară cu importanţa în special a factorului de necroză tumorală alfa, a PDGF — platelet derived growth factor, a TGF beta-transforming growth factor, (1), fără a fi neglijat şi rolul polimorfismului genetic, important şi prezent în toate afecţiunile autoimune. Distrucţiile articulare constatate în artropatia psoriazică, atât la nivelul articulaţiilor periferice cât şi axial, vindecate prin fibroze si anchiloze osoase, sunt datorate acţiunii metaloproteinazelor matriceale, găsite în titruri crescute în lichidul sinovial Tratamentele convenţionale din psoriazis şi artropatia psoriazică, de la fototerapie, metotrexat, ciclosporină au fost ineficiente în foarte multe din formele moderate şi severe, terapia necesitând întreruperi atât din cauza toxicităţii lor în administrarea continuă, cât şi datorită complianţei mai scăzute. S-a ajuns astfel la utilizarea preponderentă a tratamentelor topice, cu efect doar asupra manifestărilor cutanate, afectarea articulară periferică şi axială neputând fi influenţată decât de o terapie sistemică. Administrarea intermitentă a medicaţiei, menită să reducă incidenţa reacţiilor adverse, este însă grevată de apariţia relativ frecventă a noi pusee de activitate, nu rareori gravitatea manifestărilor bolii prezentând un caracter evolutiv, apreciabil prin creşterea scorurilor dermatologice PASI, NAPSI. Utilizarea tratamentelor anticitokinice, în special a inhibitorilor de factor de necroză tumorală alfa, a schimbat radical evoluţia şi prognosticul artritei psoriazice,a modificărilor tegumentare. Blocanţii factorului de necroză tumorală alfa, iniţial utilizaţi în poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, rectocolita ulcerohemoragică, în dozări caracteristice fiecărei afecţiuni, în funcţie de evoluţii, păstrând însă ritmul administrărilor la 0, 2, 6 şi ulterior 8 săptămîni, au început să fie utilizaţi şi în trartamentul artropatiei psorizice, realizând un bun control al afecţiunii, cu o creştere a calităţii vieţii. Alegerea terapiei optime este strict individualizată, în funcţie de severitatea afecţiunii. Se preferă utilizarea terapiei biologice de blocare a factorului de necroză tumorală alfa în formele moderate şi severe, care nu au răspuns la tratamentele 251
