Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Studiul variabilităţii indicilor agrochimici relevanţi ai solurilor din Nord-Vestul României
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) Tabel 3. Evoluţia potasiului mobil (K-AL, ppm) în solurile agricole din judeţul Satu Mare pe cicluri de cartare (1976- 1995) Ciclurile de cartare 1976-1980 1981-19851986-1990 1991-1995 luate în studiu III IV V VI Suprafaţa totală 318.444 320.133 316.614 317.519 Suprafaţa ha 250.297 252.631 250.689 250.274 cartată %78,6 78,9 79,2 78,8 Slabă ha 23.134 23.498 25.379 24.104 sub 66,0 %9,0 9,3 10,1 9,6 Mijlocie ha 117.004 112.519 109.256 106.845 66,1-132,0 %48,0 44,5 43,6 42,4 Bună ha 67.100 68.685 68.524 71.362 132,1-200,0% 27,0 27,2 27,3 29,0 Foarte bună ha 39.229 47.927 47.530 47.963 peste 200,0% 16,0 19,0 19,0 19,0 Xk-al 126,587 139,602 140,247 141,791 CV% 39,919 41,717 49,219 49,507 Figura nr. 3. Evoluţia procentuală a conţinutului de potasiu mobil (K-AL. ppm) (după Monitoringül calităţii solurilor, OSPA Satu Mare) 1. Recoltarea probelor medii de sol în vederea stabilirii principalilor parametrii agrochimici şi în final 7.4. Sinteza datelor de monitoring a calităţii solurilor în anul 1971 Conferinţa interguvernamentală de la Stockolm, recunoscând solul ca o sursă esenţială şi limitată a recomandat guvernelor să-şi elaboreze mijloace de monitoring (supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie operativă). Elaborarea anuală a situaţiei stării de calitate a solurilor agricole , cu privire la reacţie (pHH2o), asigurarea cu fosfor şi potasiu mobil, cu azot (IN) şi cu humus, în vederea realizării obiectivului de cercetare A.II "Sistemul naţional de control şi supraveghere a stării de calitate a resurselor de soluri agricole din România " din programul Ministerului Agriculturii, în judeţul Satu Mare a început în anul 1980. evidenţa evoluţiei calitative a solurilor, are la bază împărţirea teritoriului ce urmează a fi cartat în parcele de recoltare (caroiajul agrochimie). In prezent acest caroiaj precum şi forma geometrică a parcelelor de recoltare, ca şi numerotarea lor diferă de la o cartare la alta. Nerespectarea caroiajului de la un ciclu la altul nu a permis urmărirea în timp a evoluţiei calitative strict localizate a solurilor. De asemenea, fiecare lucrare fiind un unicat toate operaţiile legate de baza topografică trebuiesc repetate la ficare cartare, iar modul de numerotare a parcelelor de recoltare nu permite prelucrarea computerizată a datelor. Nereproductibilitatea parcelelor de recoltare şi lipsa standardizării în spaţiu şi timp a prelevării probelor de sol impietează 12
