Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Carol Kacsó: János Németi la 65 de ani
János Németi la 65 de ani de la Pişcolt (ín SCIVA 30, 1979). Studiul despre mormântul de la Cărei—Boba/d, recent apărut (în StComSatu Marc 17-21/1, 2000-2004), prezintă noi date despre perioada Bronzului timpuriu. O parte însemnată a bazei documentare pentru cunoaşterea acestei perioade o reprezintă mormintele, tocmai din acest motiv, János Németi a avut preocupări constante în legătură cu descoperirile funerare. Chiar prima sa lucrare cu privire la această epocă a avut un astfel de subiect (în StComSatu Mare 1, 1969). A revenit la prezentarea ansamblului descoperirilor funerare ale epocii bronzului din nord-vestul României într-un studiu (în StComSatu Mare 13, 1996), care s-a bazat pe dovezi arheologice mai numeroase. Datele comunicate până în prezent cu privire la cercetările referitoare la Bronzul mijlociu, în studii redactate în colaborare cu Petre Roman sau Zsolt Molnár (în Thraco—Dacica 11, 1990; Studia Archaeologica et biistorica Nicolao Gudea Dicata, Zalău, 2003; In memóriám N. Chidioşan, Oradea, 2003), precum şi în repertoriu sau în monografia dedicată tcll-urilor, deşi sunt consistente, trebuie considerate totuşi ca fiind doar preliminare. Fiecare dintre obiectivele săpate (Dindeşti, Cărei—Boba/d etc.) merită câte o monografie, ca de altfel şi problemele generale ale locuirii acestei perioade, habitatul din nordvestul României fiind înscris într-un vast areal geografic, în care evoluţia se petrece în coordonate similare. în special pe baza cercetărilor pe care le-a efectuat János Németi s-a putut conchide că, în etapa posterioară existenţei tcll-urilor, prefacerile în dezvoltarea comunităţilor din zona liriu şi Nir, cel puţin în parte şi sub influenţe sau impulsuri externe, au dus la apariţia unor trăsături de cultură materială clar diferenţiate de cea a perioadei anterioare. Acestea reprezintă indicii certe de discontinuitate culturală, prezenţa unor comunităţi deosebite de cele din Bronzul mijlociu. In etapa mai recentă a Bronzului târziu, definită şi drept Hallstatt timpuriu, zona menţionată s-a integrat într-un amplu şi extins proces de sinteză culturală, având evident anumite elemente particulare, care abia încep a fi reliefate. Studiile publicate cu privire la descoperirile elin Bronzul târziu de la Andiid, Berveni, Foieni, Pişcolt, Căplcni, Cărei, Ciumeşti, Berea, Dindeşti, Căuaş şi altele (în SCIVA 29, 1978; StComSatu Marc 5-6, 1981—1982; SCIVA 41, 1990; Ősrégészeti J.evelek 2, 2000) se remarcă printr-un număr mare de observaţii şi constatări pentru prima dată exprimate, cu unele supoziţii confirmate de cercetările ulterioare. János Németi nu a neglijat nici fenomenul depunerilor de bronzuri, atât de răspândit în nordvestul ţării mai ales în fazele finale ale epocii bronzului. A publicat mai multe descoperiri de acest fel, cea mai importantă fiind, fără îndoială, cea de la Pişcolt—Öregszőlő (1969), care conţinea un coif şi o ceaşcă de bronz (în StComSatu Mare 2, 1972). Interesat de multitudinea problemelor ridicate de cercetarea arheologică de ansamblu a unei zone geografice, János Németi s-a preocupat şi de celelalte etape de evoluţie parcurse de comunităţile locale. Deosebit de interesante sunt studiile sale cu privire la mormintele din secolul V e.n. de la Dindeşti şi Ghcnci (în ActaMN 4, 1967; StComSatu Mare 1, 1969) şi la cele medievale de la Cărei—Boba/d (în StComSatu Mare 5—6, 1981—1982), dar şi cele referitoare la epoca neo-eneolitică (în ActaMP 7, 1983 |colaborare cu Gheorghe Lazarovici|; StComSatu Mare 7—8, 1986—1987; ActaMP 12, 1988) sau la epoca romană (în Crisia 2, 1972 |colaborare cu Gheorghe Lazin|; Romani şi barbari la frontierele Daciei romane, Zalău, 1997; StComSatu Mare 15—16, 1998—1999 |ambelc în colaborare cu Robert Gindele|). Remarcabile sunt şi micromonografiile arheologice de localităţi, de ex. cea dedicată Carciului (în StComSatu Mare 5—6, 1981-1982), Moftinului Mic (în StComSatu Mare 7—8, 1986-1987) sau Ghcnciului (StComSatu Mare 9-10,1992-1993). János Németi şi-a apropiat şi alte domenii de cercetare istorică. A studiat sigiliile medievale ale oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie, istoria oraşului Baia Sprie, istoria localităţii Andrid şi a bisericii de aici, publicând despre toate acestea exegeze bine documentate (în Marmatia 1, 1969; Felsőbányái Ka/au^, limkc Füzetek 15—16, Nagybánya, 1998 etc.). Fire deschisă, având un acut simţ al colegialităţii de breaslă, interesat să-şi spună părerea, dar să asculte şi opiniile sau sugestiile altora, János Németi şi-a câştigat stima şi aprecierea specialiştilor, dar şi a locuitorilor din Cărei şi din împrejurimi, aceştia furnizându-i nenumărate informaţii despre descoperirile întâmplătoare prilejuite de lucrările agricole sau de cele edilitare, unele dintre acestea de mare importanţă ştiinţifică, puncte de plecare pentru noi cercetări. Chiar dacă a trebuit să facă faţă unor greutăţi, unele provocate de o boală dificilă şi îndelungată, care l-au ţinut departe de propriile descoperiri, János Németi a reuşit să facă cunoscută lumii ştiinţifice, dar şi publicului amator istoria străveche şi veche a unei zone bogate în valoroase vestigii. Vor urma desigur alte cercetări şi noi exegeze, li dorim multă sănătate şi putere pentru a continua munca pe care a început-o cu multe decenii în urmă. 7
