Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Zsolt Molnár: Habitatul culturii Otomani din Câmpia Careiului şi valea Eriului
Zsolt Mólnak Faza molidului cu carpen* 124 (care cuprinde şi epoca bronzului) corespunde etapei subboreale a Holocenului şi se caracterizează prin răcirea continuă a climei125 respectiv de creşterea nivelului precipitaţiilor căzute.126 In această perioadă s-a transformat zona de stepă în silvostepă, iar mlaştinile acoperă mare parte a zonei cercetate.127 în cadrul perioadei climatice amintite (2500—800 î.Ch.), unii cercetări susţin că secvenţa cronologică a bronzului târziu a fost o etapă cu o climă mai uscată.1"8 Activitatea mai mult sau mai puţin conştientă a comunităţilor umane de modelare a mediului înconjurător alături de condiţiile geografice şi climaterice a contribuit la formarea unui anumit tip de habitat („societatea tellurilor”). 1-9 Condiţiile naturale schimbătoare au influenţat viaţa omului, obligându-1 să se adapteze la situaţia existentă, să-şi îmbunătăţească modul de subzistenţă.1'0 Pentru cercetătorul de azi nu este întotdeauna clar gradul influenţei exercitate de om asupra mediului înconjurător. Unii autori consideră că defrişarea pădurilor, începură în neolitic şi intensificată în epoca bronzului, a contribuit într-o mare măsură la menţinerea echilibrului ecologic al pădurii.121. Răcirea continuă a climei, începută în jurul anului 2500 î.Hr.1,2 şi creşterea cantităţii de precipitaţii122, au condus la eroziunea tot mai puternică a solului. Această eroziune alături de creşterea nivelului râurilor ar putea constitui unul dintre factorii care au determinat comunităţile omeneşti să-şi părăsească aşezările aflate pe primele terase ale râurilor.124 In aceste condiţii, este interesantă creşterea numărului de aşezări din perioada bronzului mijlociu, ceea ce s-ar putea datora sporului demografic şi dinamicii aşezărilor. Trebuie însă menţionat faptul că numărul aşezărilor şi creşterea populaţiei a atins cote maxime în perioada bronzului târziu şi în perioada imediat următoare.125 Tipurile de aşezări Aşezările şi sistemul de fortificaţie a acestora sunt strâns legate de condiţiile naturale ale zonei în care se află. La clasificarea tipurilor de aşezări am folosit modelul oferit de T. Hader126 coroborat cu observaţiile tipologice propuse de Kovács T. 127 Suntem de acord că poziţionarea geografică a aşezărilor, respectiv prezenţa sau lipsa fortificaţiilor pot constitui criteriile de bază ale clasificării acestora. înaintea prezentării habitatului culturii Otomani trebuie să atragem însă atenţia asupra unor probleme: I. Ordentlich şi T. Bader, analizând tipurile de aşezări, pe baza poziţionării lor geografice au distins mai multe categorii128 din care unele nu sunt caracteristice ariei de răspândire a culturii Otomani (ex: aşezări de înălţime129 * 131 132 33 134 * * 137 138 *), iar altele ridică probleme de terminologie (cx: aşezări de tip atol140). In pofida faptului că de-a lungul timpului au apărut o serie de studii privind tipurile de aşezări broaşte, şerpi şi peşti. 124 Palinologii români folosesc periodizarea în funcţie de procentul polenului copacilor dominanţi în epoci diferite (Bogdan—Diaconeasa 1960, 147sej; Borsy 1961, 124sq., Pop, Boşcaiu—1 ,upşa 1971, 7sqq, Cârciumaru 1996, 9sqq). Pentru corelarea acestora cu sub fazele holocenului vezi Cârciumaru 1996, 10, Tabel 1. 123 Valoarea maximă a acestei răciri se înregistrează undeva între 3000 şi 1500 (Kordos 1977, 229). 126 Sümegi—Juhász—Bodor—Gulyás 2004. 109. 127 Borsy 1961, 121 sejq, Willis 1997, 200. Pe baza cercetărilor din Bátorliget, P. Sümegi este de părere că la sfârşitul bronzului mijlociu odată cu creşterea influenţei omului asupra sistemului paleoccologic, a continuat şi procesul de înmlăşrinire a regiunii (Sümegi 2003, 182). 128 Magny 1982, 34-cu bibliografia. 129 Kovács 2000, 37; Kordos 1987, 19sqq. 1311 Kordos 1987, 19sqq; Füköh 1987, 53, Sümegi, I lertelendi. Magyart, Molnár 1998; Sümegi, Juhász, Bodor, Gulyás 2004. 109sqq. de ex: In IXuropa epocii bronzului, în regiunile cu altitudine mai joasă ameninţate de inundaţii, terenurile arabile au fost extinse cu ajutorul unor diguri (Kordos 1987, 22). 131 Willis 1997, 199. 132 Kordos 1987, 22. l33Járai-Komlódi 1987, 45; Bouzek 1982, 183, Fig. 4. 134 Somogyi 1987, 25. 133 Bouzek 1982, lüg. 4. Bader 1978, 32sqq. 137 Kovács 1998, 481sqq. 138 a.) aşezări fortificate de înălţime b.) aşezări întemeiate în meandrărilc râurilor c.) aşezări de tip atol d.) aşezări întemeiate pe terasele râurilor (Ordentlich 1969, 458; Bader 1978, 33). I3') în urma verificării şirurilor prin care a fost exemplificată această categorie de aşezări am constatat că aşezările în cauză au fost întemeiate pe prima sau a doua terasă a râurilor Crasna şi F.riu sau a afluenţilor acestora. Pentru corectitudinea ştiinţifică trebuie menţionat că, am folosit şi noi în cartea scrisă în colaborare cu Németi J categoria „aşezări de înălţime” (Németi—Molnár 2002, 47sqq), revizuindu-ne punctul de vedere în acest sens în teza de doctorat (Molnár 2005). 14(1 Conform Dicţionarului explicativ a limbii române, termenul „atol” rezultat din preluarea cuvântului francez „atoli” este 42
