Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Zsolt Molnár: Habitatul culturii Otomani din Câmpia Careiului şi valea Eriului
Habitatul culturii Otomani din Câmpia Cârdului şi valea Tiriultti marc dc apă în antichitate1", care jucau rolul unor văi colectoare. După ce râurile şi-au schimbat cursul, în valea tectonică ocupată odinioară de acestea"2 şi-a creat drum linul şi afluenţii săi, ftind în continuare o zonă inundabilă, mlăştinoasă. Dunele de nisip şi insulele mai înalte înconjurate de apă existente aici dispun de o faună şi vegetaţie specifică113. Aceste forme de relief s-au format în pleistoccn în urma depunerilor masive dc sedimente fluviale.114 Reconstituirea paleomediului din câmpia Carciului şi valea Eriului (clima, vegetaţia şi caracteristicile geomorfologice etc.) oferă un ajutor important în studierea societăţii şi a economiei din bronzul mijlociu. Din această regiune nu dispunem de cercetări pcdologice, palinologice şi microzoologice moderne.115 Câmpia Carciului şi valea Eriului, regiunea dintre Dunăre şi Tisa şi teritoriile din nord-estul Ungariei aparţin unei regiuni geografice mai largi, cu o structura unitară a vegetaţiei."6 Astfel, analizele dc polen din regiunea Eriului, fără datare radiocarbon, pot fi comparate cu rezultatele cercetărilor palinologice efectuate în diferite puncte ale regiunii amintite. 117 Concluziile noastre privind paleomediul din Câmpia Carciului şi valea Eriului pot fi rezumate astfel: cercetările palinologice "s efectuate la Săcuieni, Chcşcreu şi Tarcea arată creşterea polenului de cereale şi de plante acvatice, precum şi scăderea nivelului de polen provenit dc la diferiţi arbori.119 Cercetările de acest gen efectuate în vecinătatea văii Eriului, în regiunea Nyírség la mlaştina Bátorliget'2" arată existenţa unei zone forestiere mai deschise, formată încă din neolitic121 şi care dăinuie până la sfârşitul bronzului mijlociu 3100 BP (1500 CAL BC).122 Existenţa acestui palcomediu este dovedită şi dc analiza microfaunei din- 123 zona. 111 Ghinca 2002, 716. 112 Karácsonyi 1995, 8. 111 Hader 1978, 12. in Bogdan 1957,359. 1,5 Bogdan—Diaconeasa I960, Ciobanu 1948; Pop 1929; Pop 1932; Pop 1943; Bogdan—Diaconeasa 1960, 148; Borsy 1961, 124 st]. Recentele contribuţii ale lui A. Fcurdean (Fcurdcan 2005. 435sqq) privind paleomediul din nord-vcstul României se bazează pe cercetări din zona Oaşului. 116 Privind graniţele teritoriului vezi Sümegi, Kertész 1998, Fig. 3, Sümegi, Bodor 2000, Fig. 4, Vieze 2000, 122. In opinia lui Sümegi P. şi Bodor 12. regiunea despre care vorbim avea o vegetaţie caracteristică zonei de silvostepă, iar clima era conformă acestei vegetaţii. (Sümegi—Bodor 2000, Fig. 3,4). 12pocii bronzului îi corespunde regiunea B (92,5- 55cm) din diagrama polinică. Reducerea procentajului polenului de Querem pe treu, l Iedera şi Tilia precum şi creşterea polenului de PJjragmitcs, Myrinpljyllum şi Sparganium dovedeşte răcirea climei şi creşterea nivelului de umiditate. Tendinţa de creştere a nivelului polenului dc Graminca c şi Artemisia poate fi observat şi în valea râului Eriului. (Sümegi-Bodor 2000, 87, Bogdan, Diaconeasa 1960, 153). 1.7 Scopul cercetării palinologice efectuate în regiunea Eriului a fost dc a reconstitui dezvoltarea pădurilor situate la marginea teritoriilor de stepă şi silvostepă precum şi stabilirea începutului procesului de înmlăştinire. Rezultatele arată că structura pădurilor din această regiune, în mare măsură, se ascamăna cu cea a pădurilor din jur. (Bogdan—Diaconeasa 1960, 141 sqq). Rezultatele analizelor palinologice din nord-vcstul României pot fi corelate cu datele existente provenite în urma cercetărilor întreprinse de colectivul de cercetare condus de către Sümegi P. Din totalitatea celor 16 puncte analizate 8 se situează la graniţa dintre România şi Ungaria. (Sümegi-Juhász—Bodor—Gulyás 2004, 109, Fig. 1). 1.8 Trebuie să menţionăm că probele palinologice au fost recoltate pe 20 de km, aflate între cele trei localităţi unde deschiderea văii Eriului este mai mică.(Bogdan—Diaconeasa 1960, 147). Deoarece lăţimea văii şi aici este mare cele 150 de probe pot fi atât de origine locală cât şi extralocală. ()akobson-Bradsaw 1981, 80sqq, Sümegi-Bodor 2000, 86). Deoarece este vorba de un sistem hidrologic deschis este foarte probabil că în perioada inundaţiilor polenul de cereale să fi ajuns aici şi din alte regiuni. în consecinţă diagrama de polen făcută pe baza probelor recoltate din fosta albie a râului (Bogdan, Diaconeasa 1960, Fig. 4) oglindeşte doar parţial structura vegetaţiei şi clima regiunii (Fall 1987, 396sqq). 1.9 Járai-Komlódi 1987, 45; Bogdan-Diaconeasa 1960, 154. în opinia cercetătorilor, polenul de cereale a apărut deja în neolitic (perioada carpen, î.Ch. 5000-2500). Scăderea nivelului polenului de copac este mai accentuat în epoca bronzului ( perioada molid cu carpen, î.e.n. 2500-800). Conform mostrelor analizate din regiunea Eriului nivelul polenului se prezintă astfel; Picea (31,33%), Carpinus (1,33%), Pe tuia (1,33%), Alnus (0,66%), Ouercus (26%), Tilia (4%), Ubutts (1,33 %), Salix (4,66 %), Corylus (20%), Gramineae şi Cypraceae (NAP-66%), Caryopliyllaceac (4,66%) Pilis (4%). Apariţia Carpinus-ului coincide cu scăderea polenului Ouercus mixtum. Procentul de Vilnius este în scădere continuă, în schimb polenul Picea acum ajunge la nivelul maxim. Scăderea proporţiei de Ouercus şi Tilia faţă dc perioada precedentă arată răcirea climei. Prezenţa mare de polen Gramineae, Cypraceae şi Diatomeae dovedeşte că este vorba de o regiune mlăştinoasă deschisă, unde exista o agricultură activă. (Bogdan-Diaconeasa 1960, 153). 120 Mlaştina de la Bátorliget se situează în nord-estul Ungariei la aproximativ 2 km de la graniţa Ungariei cu România. 121 Fauna databilă la 7200 BP (6000 CAI. BC) poate fi caracterizat prin asociaţia Carychium tridentalum-Vilrea cry sta Ui na-\ lelix b/lescens. Sümegi P. atrage atenţia că perioada neolitică a produs schimbări în ecosistemul regiunii, şi a determinat dispariţia mai multor specii. (Sümegi 2003, 151). 122 Sümegi 2003, 181. 111 Sümegi 2003, 183. - în materialul osteologic din această regiune de silvostepă domină oasele de şomâc şi şoareci. în acelaşi timp se găsesc şi rămăşiţele animalelor care preferă regiunile mai deschise precum şopârla, pe lângă rozătoare găsim şi oase de 41
