Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Cristian ViIV IC precum şi descoperirile din zona Szabolcs—Szatmár-Bereg şi Hajdú—Bihar şi judeţele Satu Mare şi Bihor în România, cu descoperiri de importuri Bükk, sunt încadrate în faza târzie a grupul Diakovo51 * *. Pe baza importurilor Bükk, Potushniak împarte evoluţia grupului Diakovo în două etape; etapa timpurie, cu importuri Bükk A—A/B descoperite în siturile Orihovci/Rahonca— X'alashchyncc, Uzhgorod/Ungvár—Keramos, Uzhgorod/Ungvár—Dravci, Tarnovci/Ungtarnóc—DimaK. Paza finală a acestui grup este reprezentată prin importuri Bükk în siturile Vclyki Heiivci/Nagygejőc, Diakovo/Nevetlenfalu—Mandics-tag, Novo Klinovo/Ujakli, Bratovo/Batăr, Zastavne—Kovadomb I, Mukachevo/Munkács—Mala Hora/Kishegy (Potushniak 1999, p.9—37). Prin urmare, grupul Diakovo este contemporan cu grupul Bükk, pe întreaga evoluţie, fiind încadrat cronologic în a doua jumătate a mileniului V (4500-4000 BC), la acelaşi nivel cronologic cu Kopcany, Sonkád şi Szamossâlyi. Descoperirile PPG (Painted Pottery Culture) sunt paralelizate cronologic cu faza timpurie a culturii Vinca (A-B2), cu întreaga evoluţie a culturii TLPC (Tisza Linear Pottery Culture) precum şi cu Linear Pottery Culture din regiunea mijlocie a Dunării. In ce priveşte geneza acestui fenomen cultural, Potushniak o percepe ca pe o continuare a culturii Starcevo—Criş, un fenomen care apare în afara bazinului Tisei Superioare, prima etapă fiind contemporană cu etapa târzie a culturii Starcevo—Criş. Potrivit autorului, comunităţile cu ceramică pictată pătrund în bazinul Tisei Superioare în primul sfert al mileniului V B.C., fenomen care poate fi observat prin apariţia la nivelul final al culturii Starcevo—Criş a unor materiale diferite de cele ale comunităţilor starceviene. Problematica neoliticului timpuriu din nord-vcstul României a fost întrucâtva clarificată în urma săpăturilor arheologice desfăşurate în anii ‘70—‘80 la Homorodu de Sus şi de Mijloc55, Dumbrava54, 1‘ughiu55, Suplacu de Barcău56, Zăuan57. In ultimele două decenii, importante descoperiri s-au făcut în siturile de la Tăşnad—Sere (unde regretatul Neţa lercoşan a săpat mai bine de un deceniu) şi Călincşti Oaş— Dâmbul Sfintei Mării, care reprezintă cel mai nordic punct cu descoperiri Starcevo- Criş din România. Descoperiri aparţinând culturii Starcevo—Criş au fost surprinse şi dincolo de limita pe care au impus-o cercetătorii maghiari pentru răspândirea grupului Körös, stabilind limita nordică pe Valea Beretăului58 Astfel de locuiri există la Nagykörűből, Nagyecsed, Tiszabezded, Tenycslitke, Tiszacsegc, Retközbcrencs, Méhtelek în Ungaria, precum şi la Buciumi, Chendu, Ciumcşti, Dej, Dragu, kughiu, Homorod, Moigrad, Sarciu, Zăuan etc. în România59. Neolitizarea zonei avută în vedere se produce, foarte probabil, la nivel Starcevo—Criş 111 B- 1VA, realizându-se prin pătrunderea purtătorilor culturii Criş în zona Careiului—dinspre Sălaj, prin Valea Beretăului, Valea Ierului şi poate, prin culoarul Crasnci6". Astfel de aşezări de tip Starcevo—Criş avem atestate la Sălacea, Tarcea, Voievozi, Văşad, Pişcolt, Berea, Urziceni, Tăşnad, etc. Deosebit de importante sunt descoperirile de la Ciumeşti - Berea precum şi cele de la Văşad, din aria în care s-au format mai târziu fazele timpurii ale culturii ceramicii liniare. Materialele ceramice de la Văşad au în amestec mult nisip, cioburi pisate, mâl şi pleavă, fenomen caracteristic fazelor evoluate ale culturii Starcevo—Criş 61 şi unde, prezenţa ornamentelor incizate determină o încadrare cronologică în faza 11IB a culturii Starcevo—Criş. I.a acestea trebuie menţionate şi apariţia pe câteva fragmente a inciziilor sub buză. La Berea—Ciumeşti, punctul Păşune (Berea II) există o ceramică caracteristică orizontului Starcevo-Criş 1 TI B—IV A, şi unde sunt prezente o serie de elemente, cum ar fi buzele scurte trase în afară, a picioarelor lobate şi a unor incizii lustruite, elemente corespunzătoare acestui orizont cronologic în mediul Vinca A, Starcevo—Criş târziu şi liniar timpuriu62. 51 Potushniak 1997, p. 37. 57 Potushniak 1999. p.9-37. 55 Batter 1968. 54 Dumitrajcu—1 ,uca 1991. 55 Ignar 1978. * Ignar 1978. 57 1 .azarovici-hako 1981. 58 Kalicz—Makkay 1977, p. 18-19; Comp 1960, p. 217-218; kalicz 1971, p. 146-147). 59 1 .azarovici-Ncmeti 1983, p. 25. «’ Németi 1999, p.19. 61 1 .azarovici-l-ako 1981, p. 19. 62 I.azarovici-Ncmeti 1983, p. 25. 18
