Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Robert Gindele: Stadiul cercetărilor din epoca romană şi prima epocă a migraţiilor din Bazinul Tisei Superioare
Stadiu! cercetărilor din epoca romană şi prima epocă a migraţiilor din Bazinul Tisei Superioare ceramicii cenuşii, a unei fibule cu picior întors pe dedesubt şi a unei fragment ceramic cenuşiu cu benzi lustruite. Faza târzie a aşezării este datată printr-o monedă Constantius TI, o ftbulă cu picior întors pe dedesubt din două părţi, un piepten de os şi printr-un ulcior cu gât cilindric. Autorul presupune o schimbare a economiei aşezării, bazându-se pe scăderea ponderii vaselor cenuşii fine modelate la roată în favoarea oalelor zgrunţuroase modelate la roată. După părerea autorului cultura materială Przeworsk din estul Slovaciei cunoaşte o evoluţie diferită de cea din Polonia, şi formează un grup separat în cadrul culturii, denumit Grupul Presoi?*1. în legătură cu materialul arheologic de la Sebastovce - Barca, Lamiova-Schmiedlova defineşte prima dată clementele componente: celtice (vase de provizii, ceramică modelată la roată), dacice (oale modelate cu mâna cu brâu alveolat) şi Przeworsk (ceramică cu suprafaţă grafitată) în aşezare. Pentru estul Slovaciei autoarea defineşte prima dată orizonturile cronologice ale aşezărilor. Primul orizont este caracterizat prin siturile de la Bcsa - Drahnov-Strcda nad Bodrogom - prima fază de la Scbastovcc- Barca- necropola de la Zemplin. Această etapă este datată de la începutul secolului 1 până la sfârşitul secolului al 11-lea. Populaţia de bază este formată probabil de conglomeratul etnic din cultura Púchov, puternic influenţată de cultura materială celtică. Pe baza materialului arheologic autoarea nu se poate pronunţa dacă acest teritoriu a fost dominat sau numai influenţat de dacii veniţi din sud. Informaţia oferită de materialul arheologic existent a fost considerată atât de puţină, încât pe baza ei nu s-a putut definitiva clar o expansiune dinspre nord a culturii Przeworsk. A doua etapă începe cu războaiele marcomanice şi continuă până în secolul al IV-lea. F.ste caracterizată prin siturile de la Sena 111- Blazice - faza târzie de la Sebastovce - Barca, descoperirile funerare Ostrovany — Cejkov - Kapusany. După părerea autoarei, pentru încadrarea etnică este definitorie ceramica modelată cu mâna, care se deosebeşte net de cea din perioadele anterioare. între aceasta fază şi următoarea nu există o limită cronologică clară: începe de la sfârşitul secolului al 111-lea şi intră în secolul al V-lea iar materialul arheologic este definit ca tipulPresov. La sfârşitul anilor 1960 au fost stabilite principalele grupe de descoperiri de ceramică în aşezări: dacică, Lipica, ceramică modelată la roată şi la mână de epocă romană timpurie, Przeworsk, ceramica cenuşie de tip Blazice, ceramică grosolană locală, vase de provizii, ceramică Ccrneahov, ceramică Presov, terra sigillata. După părerile din perioada respectivă, existenţa unui grup slav poate fi reflectată în aşa numita "ceramică rudimentară cu pereţi groşi"247 248. Cercetarea din Slovacia estică s-a continuat în anii 1970-80 pe aceste considerente. Publicarea necropolei de la Zemplin în 1990 a adus informaţii noi în cercetarea epocii romane din regiunea Tisei Superioare. A fost demonstrat caracterul de amestec ale culturii materiale dacice şi germanice şi la nivelul orizontului funerar249 *. La sfârşitul anilor 1950 Csallâny a analizat descoperirile funerare din nord-estul Ungariei din secolele 1V-V. A observat că există o diversificare a ritualului funerar, tipurile de piese sunt răspândite pe un spaţiu mult mai larg, deci nu s-a putut creiona existenţa unui grup local de descoperiri2511. în Ungaria nord-cstică, anii 1960 au însemnat introducerea în circuitul ştiinţific a noţiunii de cultură Bereg de către Csallâny pe baza materialului arheologic din aşezarea de olari specializaţi pe producţia ceramicii ştampilate de la Beregsurâny. După autor această cultură se extinde în ţările din Bazinul Tisei Superioare, dar etnicitatea şi limitele cronologice vor trebui definite în viitor251. Ideea existenţei acestei culturi nu a fost confirmată de cercetările ulterioare, în anii următori fiind exprimate păreri asupra importului tehnologiei din Dacia şi caracterului etnic ncdcfinibil al ceramicii ştampilate252. In anii 1970 K. Vcgh Katalin a stabilit graniţele nordice ale culturii materiale sarmatice pe valea râului Sajó şi pantele sudice ale munţilor Bükk25'1 şi graniţa dintre cultura materială quadă şi Przeworsk pe râul Zagyva. Autoarea semnalizează o perpetuare a culturii materiale locale dacice şi celtice la est de Zagyva şi observă asemănarea uneori până la identitate a materialului cu cel din estul Slovaciei254. 247 Budinski -Kricka 1963, p. 40- 42. 248Lamiova-Schmicdlova 1969. 249Budinsky- Kricka - Lamiova- Schmicdlova 1990. 251'Csallâny 1958. 251 Csallâny 1966. Mai târziu sc susţine ideea supraetnică, legata de modă a ceramicii ştampilate, Bona 1986, p. 68; lstvánovits 1986, p. 5; Istvanosvits 1993, p. 132. 252Bóna 1986, p. 68. 25VVégh 1971, p. 99. 254Vcgh 1974-75, p. 92- 93. 131
