Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 4-5. (2003-2004)

Cuprins

Aceste teritorii le-a străbătut în lung şi lat, adunând plante, notând observaţiile floristice. Metoda de cercetare era aceeaşi, învăţată de la Fekete şi Blattny, adică studierea corologiei fiecărei specii de plante spontane pe orizontală şi verticală, cu măsurarea exactă a altitudinii staţiunilor cu barometrul aneroid, adunând eşantioane din fiecare taxon, urmărindu-se modul de distribuţie a speciilor, pe trepte altitudinale, socotite din 100 în 100 de metri. Astfel s-a conceput şi realizat alcătuirea celui de-al doilea herbar al său, care cuprinde majoritatea plantelor vasculare ce cresc în Maramureş (1514 specii). Acest herbar este considerat ca cea mai complexă colecţie a Cormofitelor din Maramureş pînă acum (12 000 coli cu plante herborizate). Acdvitatea sa ştiinţifică pe tărâmul botanicii este oglindită în cele 20 de lucrări şi articole ştiinţifice în Revista Pădurilor, Buletinul Grădinii Botanice şi Contribuţii Botanice din Cluj, în Comunicări de Botanică a C. C. B. Bucureşti, lucrări de ordin taxonomic, floristic, geobotanic şi etnobotanic.

Principala sa lucrare se intitulează „Enumerarea plantelor vasculare din Maramureşul Românesc” I-II, (1946), în care totalizează 1560 specii spontane de Cormofite din Maramureş. A. Coman a înscris staţiuni noi pentru numeroase plante ierbacee din Maramureş, de exemplu Menyanthes trifoliata, Festuca pumila, Gentiana nivalis, Armeria pocutica (această ultimă specie cu singura staţiune din ţară, astăzi nemairegăsindu-se la noi), deasemenea a deosebit numeroşi infrataxoni dintre care amintim Cochlearia pyrenaica L. var. borzaeana Com. et Nyár, care este o varietate nouă descrisă, cu locaţia în Sâlhoi (Munţii Maramureşului), apoi o garofiţă, Dianthus carthusianorum L. ssp. florae — andercoianus coman (astăzi formă), de pe Munţii Farcău, Greben, denumită astfel după mama sa..

Trebuie să subliniem importanţa studiilor sale despre genurile Salix, Carex, Mentha (din acest ultim gen a adunat plante pentru 13 mape în herbar), deosebind în cazul acestora numeroase subspecii şi forme.

Pregătind o lucrare de anvergură ce ar fi urmat să-i încununeze activitatea — Flora Vasculară a Maramureşului — a adunat peste 18 000 de date, folosind aceeaşi metodă din tinereţe, culegând date de pe întreg cuprinsul Maramureşului, între 204 metri şi 2305 metri, pe trepte altitudinale (denumită de Coman „Scara Floristică”), menţionând denumiri populare, bioforme, expoziţia, substratul, tipul etc. La redactarea acestei lucrare a avut un ajutor însemnat în persoana preotului Mircea Antal care din respect faţă de A. Coman şi dragoste pentru botanică, a lucrat total dezinteresat la viitoarea publicaţie „Flora Vasculară a Maramureşului”. Din nefericire, despre manuscrisul original, la ora actuală, nu se ştie decât că a dispărut în mod misterios chiar de pe biroul lui A. Coman, o dată cu el şi munca de o viaţă. Au rămas în schimb, datele de pe etichetele originale de pe cele 12 000 plante din herbar.

A.Coman era un colaborator activ şi în acţiunea de ocrotire a naturii. A semnalat şi a propus pentru ocrotire plante rare, relicte, endemisme din Maramureş ca: Taxus baccata, Pinus cembra, Narcissus poeticus ssp. radiflorus, Leontopodium alpinum, Gentiana lutea ş.a. şi a făcut numeroase demersuri la autorităţile competente în acest scop, a susţinut conferinţe, a publicat articole despre acestea. La propunerea academicianului Al. Borza a fost numit conservator onorific al Rezervaţiei Pietrosul Mare din Munţii Rodnei în anul 1940.

A colaborat şi a trimis plante, taxoni valoroşi la Academia Română pentru Flora Exiccata a României ca: Armeria pocutica, Corthusa matthioli, Astragalus penduliflorus etc., la fel a susţinut legătura cu numeroase instituţii, grădini botanice, universităţi din ţară. In colecţiile botanice ale acestor instituţii se găsesc numeroase mostre de seminţe, plante herborizate cu semnătura inginerului A. Coman. Datele şi plantele trimise atât la Academia Română, cât şi la diferitele instituţii sunt menţionate în volumele „Flora R.P.R.,, I — XII.

A ţinut legătura şi a corespondat cu numeroşi botanişti din ţară şi străinătate. O parte din aceste scrisori se găseşte la muzeu. Corespondenţele sale cu T. Ştefureac, I. Topa, E. Nyarady, I. Resmeriţă, Al. Borza subliniază interesul, priceperea sa faţă de problemele actuale ale botanicii. Chiar şi aceşti botanişti renumiţi, în mai multe rânduri au apelat la cunoştiinţele lui A. Coman, au ţinut cont în lucrările lor de acestea, au participat în comun la excursii botanice, bazându-se pe cunoştiinţele lui de teren.

A corespondat cu briologul A. Boros din Ungaria, la sugestia căruia a început să adune muşchi din Maramureş, care au fost determinaţi la Budapesta, fiind menţionaţi în lucrările lui Boros. Aceştia se găsesc în Muzeul Botanic din Budapesta cu numele colectorului (leg.) -A. Coman iar un număr de 225 de specii se află în colecţia muzeului, determinate de briologul E. Plămadă. La fel, a trimis briofite şi la Bucureşti, la briologul T.Ştefureac. Printre muşchii colectaţi de A. Coman se găsesc exemplare importante, din diferite grupe ecologice (saxicole, epifite, turficole, tericole), cu statut de rarităţi.

Satu Mare - Stadii şi Comunicări Ştiinţele naturii Voi, IV - V (2003-2004)

8