Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Floră şi vegetaţie
Datele din tabelul nr. 1 ne sugerează ideea că sub raporturi eco-fiziologice, citotaxonomice şi chemo-taxonomice (a înrudirii pe baza criteriului chimic furnizat de mai multe discipline, între care biologia moleculară a AND, ARN şi proteinelor) s-ar putea să avem de a face cu însuşiri şi diferenţe specifice care să ne propună noi taxoni pe baza reactivităţii ecofiziologice (existenţa a două sau mai multe nişe ecologice), diferenţelor în numărul de cromosomi, structură a ARN-ribosomal, a ARN-mesager, a AND sau a izoenzimelor. în virtutea faptului că doi taxoni din genul Empetrum şi anume E. nigrum şi subspecia sa E.n. hermo-phoroditum posedă câteva caractere morfologice particulare, areale geografice care în ţara noastră se exclud reciproc. Ei au două nişe ecologice în raport de coeficientul de umiditate dintr-o staţiune dată, apoi numărul de cromosomi diferit: 26 la E. nigrum şi 52 la E. nigrum ssp. hermophroditum. De aceea, ar fi îndreptăţită socotirea lor ca două specii separate din care tinovului ar aparţine numai E. nigrum. O situaţie similară ne oferă speciile de Rhinanthus electorolophus şi Rh. rumelicus. Prima este un hidrofit categoric fiind legată de un grad mare de umiditate existent în mlaştinile eutrofe, iar a doua se află numai în staţiuni cu o ariditate accentuată. Din păcate, cariotipul la Rh. rumelicus nu este încă stabilit (Popescu şi Sanda, 1998). d) în fine, lămuriri de ordin floristico-istoric şi paleoecologic ne oferă tinovul de la Poiana Brazilor unde Pinus mugo Túrra se găseşte la cea mai mică altitudine din ţara noastră (1000 m) înconjurat de “o coroană de Picea abies” (Pop, 1932, 1960). în această conjunctură fitogeografică şi ecologică Pinus mugo este un cert relict glaciar. în încheiere, atragem încă odată atenţia tinerilor botanişti din ţara noastră că sub raportul biodiversităţii şi al diversităţii ecologice de biotop, mlaştinile de turbă de pe Platoul Oăşan-Maramureşan mai constituie un incitant obiect de investigaţie care merită întregul lor efort. Bibliografie Bissonette, J.A. (ed), 1997 - Wildlife Landscape Ecology. Effects of Pattern Scale, Springer Verlog. New York - Berlin - Heidelberg .... Tokyo Braun-Blanquet, J., 1928 - Pflanzen Soziologie. Grundzüge der Vegetations Kunde Springer Verlag, Berlin Braun-Blanquet, J., 1932 - Plant Sociology: the Study of Plant Communities Mc Graw Hill Book Co. Inc., New York Diaconeasa, B., Során V. şi Boşcaiu N., 1958 - Semnalări de noi tinoave şi mlaştini în regiunea Platoului Oăşan-Maramureşan. Contribuţii botanice ale Universităţii “V. Babeş”, Grădina botanică din Cluj, 159-164 Ehrendorfer, Fr., 1978 - Geoobotanik. In: “Lehrbuch der Botanik jur Hadschulen" (Begründet von: E. Strasburger, F., Noll. It Schenck und A.F.W. Schimper, 1894) 31 — Auflage, 856-987, IV Teil, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, New York Karácsony, C., 1995 - Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare Larcher W., 1994 - Ökophysiologie der Pflanzen: Lehen, Leistung und Stressbewöltigung der Pflanzen in ihrer Umwelt 5. Auflage, Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart MacArthur, R.H. and Wilson, E.O., 1967 - The Theory of Island Biogeography, Princeton University Press, Princeton, New Jersey (USA) Mensel, H., Jager E. und Weinert, E., 1965, 1978 - Vergleichende Chorologie der Zentraleuropeischen Flora, Bd 1,1965; Bd II, 1978, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena Nobel, P.S., 1991 - Physicochemical and Environmental Plant Physiology, Academic Press, San Diego - New York (USA) 77
