Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Biro Lajos - Un neobosit călător şi cercetător tăşnădean
BIRO LAJOS - UN NEOBOSIT CĂLĂTOR ŞI CERCETĂTOR TĂŞNĂDEAN Născut la 28 august 1856 la Tăşnad într-o familie săracă cu 9 copii, Biro Lajos termină şcoala primară în localitatea natală iar studiile medii la gimnaziul Wesselényi din Zalău ca bursier. începe studiile superioare la colegiul teologic reformat din Debreţin, apoi pe cele ale facultăţii de filozofie din Budapesta pe care nu le termină, deşi era dotat cu calităţi intelectuale deosebite, datorită lipsurilor materiale, dar şi a preocupărilor pentru biologie care îi ocupă mult timp. Pasionat iubitor al naturii şi colecţionar, se dedică studiului lumii pline de mister a insectelor, începând cu cercetarea fâneţei de la Blaja-Tăşnad, unde semnalează o serie de insecte rare. Alcătuieşte o colecţie de insecte devenită bine cunoscută în scurt timp. Ocupă posturi modeste din care îşi asigură existenţa: lucrător la comisariatul de cercetare şi combaterea filoxerei din Budapesta, apoi profesor la diferite şcoli rurale, poposind mai mult la Kecskemét. Odată cu îmbogăţirea colecţiei personale, este tot mai mult stăpânit de dorinţa de a călători spre Noua Guinee sau America Latină. Un moment favorabil pentru realizarea acestui proiect a fost şedinţa comemorativă a Societăţii de Ştiinţe Naturale din Budapesta, din 9 februarie 1895, în cinstea zoologului Fenichel Samuel, originar din Aiud, mort în chip tragic în Noua Guinee. După şedinţă, el declară prietenilor că va urma drumul ilustrului dispărut cu riscul oricăror sacrificii. îşi vinde colecţia, pentru a-şi cumpăra instrumentele necesare, Muzeului de istorie naturală din Budapesta, cu care încheie totodată înţelegerea de a-i dona toate materialele ce le va colecţiona în schimbul unui avans modest. La 1 ianuarie 1896 se îmbarcă de unul singur, pe nava Stetin cu care ajunge în colonia germană Papua. Aici cunoaşte viaţa papuaşilor, fiind surprins de faptul că aceştia nu cunoaşteau hoţia, minciuna şi băuturile alcoolice, având un suflet deosebit de bun. Admiră talentul lor de a dansa ore întregi dansuri ritmice, deosebit de variate. Datorită condiţiilor grele, de aici, s-a îmbolnăvit de malarie în 1897, de tuberculoză în 1898, dar cel mai grav se îmbolnăveşte în 1899. După 7 ani, timp în care vizitează insula Jawa, părăseşte ţara papuaşilor, pe acelaşi vas, trecând prin Singapore, Ceylon, Batubay, Marea Arabiei, Marea Roşie şi ajunge în Egipt. încheie lunga sa călătorie la 27 august 1902. Bilanţul expediţiei este remarcabil: o colecţie cu 200 mii de coleoptere, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere, precum şi 6 mii articole excepţionale de etnografie, pentru prelucrarea cărora au fost necesari 18 ani. Amintirile despre expediţie sunt subiectul a două cărţi: "Şapte ani în Noua Guinee" în 1923 şi "Amintiri din călătoria mea în Noua Guinee" în 1932. Urmare rezultatelor expediţiei, în 1905 este invitat ca profesor la Universitatea din Debreţin, dar nu acceptă. în anii următori, cercetează insectele şi plantele din Grecia şi Creta şi din peşterile masivului Olimp. Guvernul "revoluţionar" maghiar îi încredinţează în 1919, în semn de preţuire, o funcţie de răspundere la Muzeul de istorie naturală din Budapesta. Se deplasează, de asemenea, în Turcia în 1925, la Constantinopol şi în Bulgaria în 1928 studiind flora şi fauna acestor regiuni. Drept omagiu, la vârsta de 70 de ani i se acordă titlul de doctor honoris causa de către Universitatea din Seghedin. 503
