Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)

Geografie, geologie, paleontologie

desecare amplă şi canalizarea Văii Ierului. Canalul colector principal are lungimea de 91 km.

Fig. 3 - Harta geomorfologică a Câmpiei Ierului şi a zonelor învecinate. 1. Depozite eoliene, nisip zburător; 2. Teren aluvionar cu depozite de mlaştină; 3. Argilă roşcată; 4. Canale - Ier- Crasna-Barcău; 5. Meandre, mlaştini; 6. Terase pleistocene; 7. Insule aluvionare; 8. Limita Zonei Ierului; 9. Limita zonelor geografice; 10. Graniţa ţării; 11. Descoperiri arheologice; 11. Paleolitic; 12. Mezolitic; 13. Neolitic; 14. Era cuprului; 15. Era bronzului. Unităţile geografice: I. Câmpia Satu Mare; II. Câmpia Ecedei; III. Câmpia Crasnei; IV. Câmpia aluvionara a Ierului; V. Colinele nisipoase ale Nirului; VI. Câmpia înaltă Cărei - Valea lui Mihai; VII. Colinele Sălacea - Săcuieni; VIII. Colinele Tăşnadului

în Câmpia Ierului astăzi se văd tarlale mari de grâu, holde de porumb, parcele cu zarzavaturi, turme de oi, mii de gâşte şi ferme private. Câmpia Ierului este străjuită de terase cu înălţimi variabile de 30-50 metri. în sens geografic aceste trepte nu sunt adevărate terase. în fapt sunt terase false, care s-au format din depunerile de nisip şi nămol ale viiturilor mari ale sistemului Tisa-Someş (Benedek, 1960). Terasele din ambele părţi laterale ale Ierului sunt acoperite de argilă roşie. Am semnalat că argila roşie este de o vârstă cu loessul, numai că pe suprafeţele uscate din nisipurile zburătoare s-a format loessul, iar pe suprafeţele netede argila roşie. Existenţa unor terase din pleistocenul mediu (Mindéi şi Ris) ne arată că în timpul glaciaţiunii pe această vale a fost o vie activitate fluviatilă. în perioada următoare, la sfârşitul pleistocenului (Würm

16