Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Tivolutia instituţiilor de credit din comitatul Sătmar, în epoca dualistă 79 Ultima emisiune de acţiuni se produce în anul 1911, atunci când Direcţiunea “propune ridicarea capitalului social al institutului de la 160.000 k la 240.000 k”17, Adunarea generală ordinară din 19 februarie 1911 aprobă propunerea Direcţiunii de mărire a capitalului social de la 160.000 k la 240.000 k printr-o nouă emisiune de 800 acţiuni nominale în valoare de 100 k/acţiunea. La cele 100 k se adaugă 3 k/acţiune cheltuieli de subscriere, achitându-se în final suma de 103 k/acţiune subscrisă18.0 puternică lovitură pentru institut a reprezentat-o retragerea, în anul 1899, a directorului executiv Nicolae Nylvan, locul acestuia fiind luat de Man Lajos19. Nicolae Nylvan se va regăsi printre fondatorii Băncii “Chiorana” din aceeaşi localitate, începând cu anul 1900 aflându-se şi în Direcţiunea acesteia. Principalele operaţiuni bancare promovate de Casa de păstrare din Chioar au fost creditele ipotecare, cambiale şi pe obligaţiuni, credite orientate, conform articolului 1 din Statute, atât pentru a satisface nevoile agricultorilor, cât şi pentru industrie şi comerţ20. Operaţiunile bancare promovate de institutul şomcutean au cunoscut o evoluţie direct proporţională cu dezvoltarea acestuia, fiind totodată tributare perioadelor de criză cu care s-a confruntat în special după anul 1910 (vezi tabelul 2)21. Cea mai puternică dezvoltare au cunoscut-o împrumuturile cambiale. Ele satisfăceau cerinţele curente ale gospodăriilor ţărăneşti. Cu toate acestea ele nu erau adecvate situaţiei economice din lumea satelor, ţăranii având nevoie de credite pe termen mediu şi lung, în vederea rentabilizării investiţiilor realizate în proprietatea agricolă. Conducerea băncii le prefera tocmai datorită rulării mai rapide a capitalului şi obţinerii unor beneficii însemnate. Ele au avut o evoluţie ascendentă, impunându-se ca fiind cea mai importantă formă de creditare până la 1918. In anul 1911 creditele cambiale şi cele cu acoperire ipotecară se apropiau sensibil de suma de 2.000.000 k. Criza economică a anului 1912 şi izbucnirea războiului mondial vor stopa această creştere, începând cu anul 1910 se vor impune tot mai mult creditele cambiale cu acoperire ipotecară. Creditul cambial cu acoperire ipotecară corespunde cel mai bine activităţilor economice din mediul agrar, alături de creditul ipotecar. Acordarea acestui tip de credit era riguros controlată şi se adresa în special ţărănimii mai înstărite. Debitorilor li se cereau date precise asupra averii mobile şi imobile. Ele erau acordate pe termen lung şi cu dobânzi accesibile. Casa de păstrare din Chioar a acordat credite ipotecare încă din momentul înfiinţării sale. Ele au cunoscut un ritm ascendent până în anul 1904, după care au început să scadă treptat. împrumutul pe efecte publice (lombardul) a fost practicat începând cu anul 1889. întrerupt în anul 1891, acest tip de credit este reluat în perioada 1895-1900 şi revine în anul 1903. Va cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă începând cu anul 1910, pe întreaga perioadă de criză financiară şi economică ce caracterizează perioada 1912-1918. Banca Comercială S. A. din Baia Mare (Nagybányai Kereskedelmi Bank Részvénytársaság) îşi propunea, conform “Prospectului” semnat la Baia Mare în data de 6 mai 189022, dezvoltarea unor afaceri bancare cât mai complexe. Şi acest institut de credit băimărean pornea cu un capital social de 50.000 fl., constând din 1.000 acţiuni nominale a câte 50 fl. fiecare. Durata de funcţionare a institutului urma a fi de 30 ani. Semnatarii acestui “Prospect” îşi arogă dreptul, în conformitate cu prevederile Legii comerciale, de a face parte din rândurile primei Direcţiuni a băncii23. Listele de subscriere24 scot în evidenţă caracterul majoritar al elementului maghiar şi evreiesc din Baia Mare şi Sătmar, lipsind aproape cu desăvârşire prezenţa elementului românesc. Adunarea generală de constituire a Băncii Comerciale, desfăşurată la data de 18 mai 189025, consfinţeşte hotărârile luate în întâlnirea din 6 mai. Noua conducere a institutului este acceptată de adunare, la fel şi Statutele26 după care acesta urmează a funcţiona. Presa centrală din Budapesta anunţă desfăşurarea primei adunări ordinare a băncii pentru ziua de 25 ianuarie 189127. Din raportul Direcţiunii, încheiat la aceeaşi dată, reiese faptul că activarea acestui institut de credit a început foarte greu. Nemulţumirea Direcţiunii 17 “Kővárvidéke” (Ţara Chioarului), Şomcuta Mare, din 29 ianuarie 1911, p. 5-6. 18 A.N.-D.J.SM., fond Tribunalul Satu Mare. Seria Dosare de firme, dos. 18 / Şomcuta Mare, f. 7. 19 Ibidem, dos. 15 / Şomcuta Mare, f. 168. 20 Ibidem, dos. 13 / Şomcuta Mare, f. 17. 21 Ibidem, f. 82, f. 116, f. 153; dos. 14 / Şomcuta, f. 1, f. 8, f. 55, f. 69, f. 82, f. 103, f. 117, f. 136-137, f. 157, f. 178; dos. 15/ Şomcuta, f. 116, f. 164-16/ Şomcuta, f. 6-7, f. 25, f. 39, f. 63, f. 87, f.l 11, f. 138; dos. 17/ Şomcuta, f. 61, f. 71, f. 93, f. 107; dos. 18/ Şomcuta, f. 18, f. 52, f. 76, f. 94; dos. 19/ Şomcuta, f. 6, f. 20, f. 25-26, f. 44. 22 Ibidem, dos. 94/Baia Mare, f. 1 — 18. 23 Astfel, aici se vor regăsi: Diószeghy Sándor, director, Hudoba Gusztáv, preşedinte, Rosenfeld Israel, Almer Lajos, Beszenszky Antal, Bányász Albert, Dominusz Mór, Farkas Mózes, dr. Goudos Mór, Harácsek Vilmos, dr. Harácsek Imre, Hirsch Abráhám, Matolcsy Lajos, dr. Miskolczy Sándor, Schück Izidor, Schuvazz Albert, Steinfeld Mór, Szász Iózsef şi Zseránszky Iózsef. 24 Ibidem. 25 Ibidem, f. 19 - 22. 26 Ibidem, f. 44 — 53. 27 “budapesti Közlöny”, (Informaţia de Budapesta), Budapesta, nr. 7 din 10 ianuarie 1891, p. 18.
