Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
62 Dancu Pál püspökségről, azzal a feltétellel, hogy helyette megkapja a munkácsi apátságot, a kolostor valamennyi jövedelmével együtt. Hodermarszki lemondását III. Károly király elfogadta, s Bizánczy Györgyöt nevezte ki püspöknek. Ezzel viszont még egy félévszázadon keresztül alárendeltségi helyzetben maradt a munkácsi püspökség, amiből csak Mária Terézia emelte ki. A XVII. századi zaklatott egyházpolitika után, ennek ellenére, a rutén görög katolikusság számára megnyílhatott végre a lehetőség, mind a lelki, mind a társadalmi fejlődésre. Situaţia episcopiei ruténé din Mukacevo în timpul principilor transilvăneni Rákóczi Rezumat Amintită prima dată în actele de donaţie făcute de prinţul din Podolia, Teodor Koriatovic, la sfârşitul sec. XIV, episcopia ruteană de Mukacevo este atestată oficial în vremea regelui Matei Corvin. Nobilii locali, stăpâni în secolele XV-XVI pe domeniile din Mukacevo, şi-au impus autoritatea şi patronatul asupra episcopiei, resţervându-şi totodată şi dreptul de control al vieţii ecleziastice. Pentru a preîntâmpina excesele nobililor, episcopii ruteni au cerut protecţia regilor Ungariei, iar mai târfu, în timpul ocupaţiei otomane a Ungariei centrale, de la reprezentanţii imperiali ai Ungariei superioare, respectiv al căpitanilor cetăţii din Kosice. In urma păcii de la Viena din anul 1606, o bună parte din teritoriile diecezei de Mukacevo ajung sub stăpânirea principilor transilvăneni. Cetatea din Mukacevo însăşi devine posesiune a acestora. Din acest motiv, episcopii ruteni devin vasali ai principilor transilvăneni, de la care sunt nevoiţi a cere permisiune pentru desfăşurarea activităţii. Ca urmare a actului de unire cu Roma a episcopilor ruteni din Polonia răsăriteană, încheiat la Brest, în 1596, clerul rutean din această ţară reuşeşte să scape de sub oligarhia nobiliară şi să-şi impună statutul social şi cel national. Această unire va avea efect benefic în dezvoltarea culturii nationale şi vieţii spirituale a rutenilor. Sub influenţa uniunii de la Brest, şi clerul rutean din Ungaria superioară a căutat modalitatea obtinerii aceloraşi drepturi pentru ea şi enoriaşii săi. Intermediari în stabilirea legăturilor dintre clerul rutean şi reprezentanţii Romei au fost nobilii Drugeth din Humenne, pe ai căror domenii erau mulţi enoriaşi ruteni. Cel care a stabilit calea trecerii la ritul greco-catolic a fost episcopul rutean Ba fii Tarasovic, numit în 1633 în scaunul episcopal de către principele transilvănean Gheorghe Rákócfi I. In urma tratativelor purtate cu episcopul romanocatolic de Eger şi primatul Ungariei, în anul 1640 s-a ajuns la înţelegere. înţelegerea a fost însă zădărnicită de intervenţia lui Gheorghe Rákócfi I, ostil catolicismului şi prin aceasta a influenţei habsburgice. Ea ordinul acestuia, căpitanul cetăţii din Mukacevo l-a sechestrat pe Tarasovic ţinându-l în închisoarea cetăţii. Această acţiune a stârnit protestul conducătorilor politici ai vremii, ceea ce a permis eliberarea episcopului. A fost însă suspendată convertirea la greco-catolicism. După moartea principelui Gheorghe Rákócfi I, politica acestuia a fost continuată de văduva sa, Zsuzsanna Eórántjfy, care a zădărnicit orice încercare de trecere la greco-catolicism. Ea l-a susţinut în scaunul episcopal pe Ivan Zejkan, adversar a convertirii. Situaţia s-a schimbat abia după moartea prinripesei, când soţia catolică a lui Gheorghe Rákócfi II, Zsófia Báthory a mijlocit actul de trecere la greco-catolicism al rutenilor. Prin recunoaşterea în 1665 de către primatul Ungariei, György Tippay, a lui Peter Parthen ca episcop grecocatolic de Mukacevo s-a deschis calea convertirii în masă a rutenilor, proces încheiat la sfârşitul sec. XVII. Cel care a întărit autoritatea episcopiei rutene în relaţiile cu Roma şi cu Curtea de la Hiena, a fost Joannes de Camelis, o erudită personalitate eclefiastică. Tot el a îmbunătăţit şi situaţia materială a episcopiei, prin recuperarea domeniilor din Mukacevo, ocupată abufiv de familia Rákócfi. Odată cu declanşarea răscoalei antihabsburgice conduse de Trântise Rákócfi II., episcopii ruteni de la Mukacevo s-au aflat în situaţia delicată de-a depinde de rezultatele desfăşurării pe teritoriul lor a acesteia. Astfel Ivan Hodermarski, considerat neloial, a fost schimbat de către principele Trântise Rákócfi II, cu Peter Kaminski, fidel acestuia şi cauzei răscoalei.
