Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
226 Andrea Bertici în România37. încercări pentru asanarea bălţii s-au făcut încă în secolul al XVIII-lea, la cererea contelui Károlyi Ferencz, iar mai târziu sub conducerea lui Károlyi Antal, însă în anul 1785 procesul se întrerupe. Din anul 1880, muncile de asanare sunt continuate, şi au reuşit datorită unei asociaţii fondate în 1889, în acest scop, având în frunte pe Károlyi Tibor38. In această zonă, s-a dezvoltat o viaţă specifică zonei. In afară de principala ocupaţie în agricultură, datorită zonei mlăştinoase au practicat şi munci care suplineau veniturile cum sunt pescuitul, tăierea stufului şi nadei. Datorită însă procesului de asanare şi a sistemului politico-social, viaţa oamenilor s-a modificat considerabil în această parte a zonei Careiului. Lovassy Sándor menţionează 17 comune ale căror hotare, în anii 1890-1900 (ultimii ani de asanare), au atins balta. Pe teritoriul actual al României acestea sunt: Domăneşti, Moftinu Mic, Berveni, Cămin şi Căpleni39. Conform menţionărilor lui Varga E. Árpád, asanarea bălţii Ecsed a influenţat evoluţia numerică a populaţiei în anii 1900-1910, în următoarele localităţi: Berveni (populaţia a crescut cu 547 persoane), Urziceni (cu 309), Cămin (cu 182), şi Domăneşti (cu 221), iar din 1890-1900 în Moftinu Mic (cu 325). în tabelul de mai jos, este prezentată evoluţia populaţiei din aceste localităţi, cu ajutorul indicatorului sporului real anual exprimat în procente. Localitatea/ intervalul de ani Berveni Urziceni Cămin Domăneşti Moftinu Mic 1880-1890 0,39%0,33% 0,66% 2,65% 2,13% 1890-1900 2,03% 1,8% 1,17% 3,44% 2,22% 1900-1910 2,78%1,93% 1,85% 2,03% Conform tabelului, un număr mare de oameni s-a stabilit în localităţile Berveni, Urziceni, Cămin, deja între anii 1890-1900. De asemenea, rata anuală medie a creşterii populaţiei este destul de ridicată şi în cazul localităţilor Domăneşti şi Moftinu Mic, începând din anii 1880-1890. Din analiza etno-confesională a populaţiei din aceste localităţi, reiese că în Berveni, între 1890-1900, s-au aşezat în majoritate maghiari reformaţi, iar între 1900-1910, maghiari greco-catolici. în Urfceni, între 1890-1900, s-au stabilit maghiari romano-catolici, iar între 1900-1910, maghiari greco-catolici. în Cămin, s-au aşezat maghiari romano-catolici, între 1890-1910, iar în Moftinu Mic maghiari reformaţi. în Domăneşti între 1890-1910, au sosit maghiari greco-catolici şi reformaţi. Aceeaşi este situaţia şi în cazul localităţilor Unfceni şi Cămin, în care, în anul 1930 creşte numărul germanilor. Stabilirea populaţiei în localităţile unde s-au câştigat noi terenuri este strâns legat, de problema crizei agrare, care a caracterizat sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Criza pământului a provenit în mare măsură din sistemul de moştenire, care la români şi la maghiari, consta din împărţirea egală a pământului, copiilor. Un sistem de moştenire diferit aveau şvabii, în cazul cărora, lotul de pământ era moştenit de către un singur copil. însă, de la sfârşitul secolului al XIX-lea — începutul secolului XX, locul acestui sistem, este preluat de sistemul divizării egalitare. Conform explicaţiei date de Sorina Bolovan, această criză agrară se datorează faptului că, numărul mare al populaţiei din anii 1870, ajunsă la maturitate, a contribuit la accentuarea divizării pământului prin moştenire40. Ceea ce a agravat situaţia precară a ţărănimii din zona Cărei, a fost extinderea proprietăţilor moşiereşti. O mare parte a pământurilor fiind în mâinile marilor proprietari, cum au fost: Solymossy István (Ciumeşti, dar a avut părţi şi la Foieni şi la Sanislău), descendenţii lui Domahidy Sándor (Domăneşti), Domahidy Elemér (Domăneşti), Falussy Árpád (Andrid), Strobencz Péter (Andrid, Balási József (Curtuişeni, a avut pământ şi în Dindeşti), Irinyi Tamás (Irina, 800 k.h (1 k. hold este 0,5754 Ha)), Boér Endre (Petreşti, are poprietate şi în Curtuişeni, 1300 m. hold (lm. hold este 0,43 Ha), Károlyi Gyula (Cărei, a avut pământ şi în Petreşti, Ciumeşti, Berveni etc.), Károlyi József (Sanislău, 10.013 (1 k.hold este 0,5754 Ha)) etc41. Inclusiv terenurile nou câştigate, erau cumpărate de către moşieri, crescând astfel numărul muncitorilor agricoli, şi dezvoltându-se o formă specială a proletariatului agricol42. Din analiza structurii economico-sociale a 37 Despre mărimile bălţii opiniile diferă: conform lui Mikovinyi Sámuel, în anul 1730, lungimea ei a fost 58,5 km, lăţimea 33,5 km, Vályi András menţioneză lungimea de 62,5 km, lăţimea 16,7km. Cf. Farkas József, op. cit., p. 42. 38 Numele asociaţiei: „Ecsedi-láp lecsapoló és Szamos bal parti ármentesitő és belvizszabályozó társulat”, Berey József, A^Ecsedi-láp, cf. Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai, Szatmár vármegyéi, p. 30. 39 Lovassy Sándor, A^Ecsedi-láp és madárvilága fennállása utolsó évtizedeiben. Budapest, 1931, p, 19-24, cf. Farkas József, op. cit., p. 66. 40 Sorina Bolovan, op. cit., p. 49. 41 Borovszky Samu, op.cit., p. 320. 42 Farkas József, op. át., p. 36.
