Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
220 Andrea Bertici anilor 1880—1941, perioadă când se produc modificări în hotarele plasei, şi localităţile anume, în anul 1926 Curtuişeni, Dindeşti, Irina, şi Andrid sunt ataşate Plasei Valea lui Mihai, iar în anul 1929 Dindeşti, Andrid şi Irina sunt realipite plasei Cărei. începând din 1933, cele trei comune sunt din nou trecute la Plasa Valea lui Mihai19. Datorită colonizărilor de după Trianon, se constituie câteva aşezări noi: Horea, Marna, Lucăceni, de aceea, pentru anul 1930, s-au analizat, împreună cu oraşul Cărei, 28 de localităţi. După 1941, Horea şi Marna sunt realipite la Sanislău şi Ciumeşti, iar despre Lucăceni nu avem date. In lucrarea de faţă, se prelucrează datele referitoare la structura lingvistică / naţională şi religioasă, din recensămintele anilor 1880, 1900, 1910, 1920, 1930, 1941, cu scopul de a studia evoluţia populaţiei din Plasa Cărei, prin folosirea datelor prezentate de Varga E. Árpád, date care în cazul anumitor localităţi, faţă de datele publicaţiilor Institutului Statistic Maghiar, sunt recalculate pe teritoriul actual al României20. în cadrul analizei s-a pornit de la ipoteza, conform căreia, un important factor, care a influenţat semnificativ evoluţia populaţiei din localităţile plasei, este configuraţia etnică, evoluţia unui grup etnic dintr-o localitate, diferind de evoluţia populaţiei din altă localitate, şi în funcţie de statutul ei de majoritate sau minoritate, pe care o are în cadrul localităţii. Studiul se realizează prin metoda corelaţiei a doi indicatori: limba maternă / apartenenţa naţională şi confesiune / religie, care se poate aplica, în special, în cazul populaţiei române, care, în zona studiată, este în majoritate de confesiune greco-catolică. în afară de populaţia română, şi o parte din populaţia ucraineană este de religie greco-catolică, aşa numiţii ruteni. Prezenţa acestora în munţii Maramureşului, se datează încă din secolul al XVIII-lea, participând şi la repopularea Comitatului Satu Mare. Ei, cu timpul, au fost asimilaţi de populaţia maghiară21. în cazul Plasei Cărei ponderea rutenilor este din punct de vedere statistic nesemnificativ. Este incertă situaţia maghiarilor şi germanilor. în timpul reformei, marea majoritate a populaţiei din această zonă se converteşte la această confesiune, astfel încât, în secolul al XVII-lea, Sătmarul a devenit un puternic centru al protestantismului. în perioada contrareformei însă, în secolul XVIII-lea, dar în special, începând cu secolul XIX-lea, când se fondează Episcopia Romano-Catolică din Satu Mare (anul 1804), mulţi se reconvertesc la romano-catolicism. Dacă în anul 1808, numărul enoriaşilor din dieceză a fost 52.828, până în anul 1900, au devenit 142.094 de persoane22. Cu referire la originea populaţiei germane, ştim despre colonizările care au avut loc în această zonă, între anii 1712-1838, când datorită familiei Károlyi s-au stabilit un număr semnificativ de şvabi, atât în sate nepopulate, cât şi în sate cu o populaţie maghiară şi română. în perioada colonizărilor, s-au aşezat în jur de 2.072 de familii, în 31 de comune, dintre care cei mai mulţi în localităţile: Cărei, Ardud, Moftinu Mare, Urziceni, Căpleni23. Deşi nu sosesc toţi de pe acel teritoriu vechi al Württembergul ui, Oberschwaben, ci în mare parte din părţile sud-vestice şi vestice ale Germaniei, chiar şi din Elsas şi Lotaringhia, sunt denumiţi de către locuitorii acestei zone, şvabi. Despre prezenţa evreilor, ştim că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au avut loc emigrări masive din Galiţia şi Rusia. Evreii astfel veniţi, s-au stabilit în comitatele din nordul şi vestul Transilvaniei.24 Menţionăm, că pentru cercetarea etno-confesională a populaţiei din Plasa Cărei, s-au utilizat următoarii indicatori: sporul real exprimat în procente, rata anuală medie în procente, raportate la mijlocul perioadelor de zece ani, numărul şi ponderea populaţiei. Evoluţia populaţiei din Plasa Cărei, sub aspectul metodologic al recensămintelor Recensămintele realizate în perioada anilor 1880-1941, de către autorităţile maghiare şi române trec prin mai multe schimbări metodologice. După pactul dualist (1867), recensământul anului 1880, este al doilea recensământ realizat de către autorităţile maghiare (s-a mai efectuat unul în 31 decembrie 1869), şi totodată primul care surprinde structura populaţiei, , pe naţionalităţi, utilizând criteriul limbii materne. Toate recensămintele maghiare din intervalul anilor 1880-1910, înregistrează apartenenţa naţională, folosind în exclusivitate criteriul limbii materne, utilizarea ei trecând prin anumite modificări metodologice. Dacă în recensământul anului 1880, nu se înregistrează numărul copiilor încă neştiutori să vorbească, şi numărul muţilor, doar într-o rubrică separată, în anii următori numărul acestor persoane se introduce în rândul 19 loan German, op. cit., p. 13. 20 Varga E. Árpád, Szatmár megye településeinek etnikai (anyanyelviInemzetiségi) adatai 1850 / 1880-1992, Szatmár megye településeinek felekezeti adatai 1850/ 1869-1992, cf. www.kia.hu. 21 Varga E. Árpád, Fejezetek a jelenkori Erdély népesedéstörténetéből, ed. Püski, Budapest, 1998, p. 51. 22 A szatmári Püspöki Egyházmegye emlékkönyve fennállásának századik esztendejébe (Shematismus centenarius) 1804-1904, Szatmáron, 1904, A “Pázmány — Sajtó” nyomtatása, p. 338. 23 Vonház István, A Szatmármegyei német telepítés, Kiadja Merii Rudolf bubesheim plébános, 1997 p. 48. 24 Sorina Paula Bolovan, op. dt., p. 55.
