Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Transformări petrecute în structurile sătmărene, in anul 1947 133 ocupă în majoritate cu comerţul. Din cauza opresiunilor economice şi acumulărilor repezi de capital, în majoritatea cazurilor justificat a atras suspiciunea şi ura din partea populaţiei conlocuitoare care tinde să degenereze în antisemitism”. Despre opoziţie se aminteşte că, în plasa Şomcuta Mare, aceasta este organizată în două partide (PNŢ — Maniu şi PNL - Brătianu), pe vechea structură organizatorică. „In timpul dinaintea campaniei electorale, propaganda nu s-a făcut prin întruniri publice ci propagandă de la om la om. In prezent propaganda se face tot de la om la om şi folosesc elemente de critică la adresa guvernului în tema actualei situaţii economice şi financiare”. Cât priveşte activitatea Jandarmeriei din Satu Mare, sub raport pur profesional, aceasta se extinde în trei direcţii: ^ Ca poliţie administrativă, cu scopul de prevenire P Ca poliţie judiciară ^ Ca poliţie de siguranţă pentru informarea autorităţilor asupra faptelor care pot dăuna ordinii publice şi siguranţei naţionale. Examinând modul de desfăşurare a activităţii Jandarmeriei, se constată că ea este orientată cu precădere spre latura judiciară şi de siguranţă. Un raport al primpretorului plăşii Satu Mare, dr. I. Rusu, referitor la activitatea Jandarmeriei, relevă faptul că această instituţie se confruntă cu foarte multe neajunsuri, „în primul rând sub raport numeric, posturile de jandarmi fiind insuficient încadrate. Efectivele posturilor sunt cu mult inferioare celor prevăzute în legea de organizare. Randamentul pe care îl depun este astfel şi el scăzut (...) Colaborarea dintre organele jandarmereşti şi restul autorităţilor rurale este neînsemnată. Sub raport politic, economic şi social nu s-a făcut nici măcar încercarea de a se coordona activitatea în comun, în aşa fel ca ea să fie rodnică atât pentru stat cât şi pentru particulari”12. Se poate observa că relaţia Jandarmeriei cu guvernul nu este una dintre cele mai bune, motiv pentru care activitatea acesteia va fi treptat preluată de Poliţie, culminând cu desfiinţarea Jandarmeriei. Pe plan administrativ lucrurile evoluează în conformitate cu politica guvernului13. Potrivit Legii 135 din 25 aprilie 1947, Ministerul Afacerilor Interne va proceda la „înfiinţarea comisiilor interimare în comunele urbane nereşedinţă şi comunele rurale. In acest sens, prefectul judeţului Satu Mare, Mihai Şuta solicită pretorilor ca în intervalul 25-30 iunie să se deplaseze în teritoriul arondat şi să desemneze persoanele care vor constitui comisiile interimare. In ceea ce priveşte criteriile după care se vor desemna viitorii membri, ele vor fi „devotamentul politic, capacitatea profesională şi gospodărească, cinste ‘ Şi demnitate cetăţenească, popularitate”14. La 1 iulie 1947 se finalizează comisiile interimare şi pentru oraşul şi judeţul Satu Mare, ultima fiind constituită din 20 de membri. Primele trei poziţii sunt ocupate, în ordine, de Leş loan — sudor (Baia Mare), Vizeş Mihai — sobar (Baia Mare), Şuta Vasile — şofer (Satu Mare)15. Procesul de constituire s-a dovedit totuşi a fi unul greoi. La 12 noiembrie 1947, Prefectura Satu Mare răspunde Inspectoratului General Administrativ, circa VIII Oradea că „s-a încheiat constituirea comisiilor interimare cu întârziere datorită examenelor şi verificărilor făcute de organizaţia judeţeană a BPD, în special de către Partidul Comunist”16 vizavi de persoanele propuse. Ca o completare la cele afirmate, trebuie menţionat că la 16 octombrie 1947 este întocmit un tabel nominal cu întreaga conducere administrativ — politică a judeţului Satu Mare (subprefect, primpretori şi pretori), din care rezultă că din 12 persoane cu funcţii importante de conducere 10 sunt înscrişi în PNP şi câte unul în Frontul Plugarilor şi Partidul Comunist17. Din punct de vedere economico-financiar, se fac simţite şi la Satu Mare efectele reformei monetare. Sunt retrase din circulaţie bancnotele aflate în circulaţie la acea dată şi înlocuite cu altele noi, în valoare nominală de 100, 500 şi 1.000 de lei, iar monedele divizionare sunt în valoare de 0,50, 1, 2 şi 5 lei de metal şi 20 lei de hârtie. Noile valori monetare vor purta denumirea de „lei stabilizaţi”. In această situaţie preţul unui kilogram de aur fin este de 168.350,17 lei. Raportul de preschimbare a leilor vechi în lei stabilizaţi va fi de 20.000 la 1 şi se va face pe baza listelor de preschimbare alcătuite în conformitate cu decizia ministerială nr. 17 din 1947. Această operaţiune de preschimbare urma să se încheie la 21 august, orele 20. Sumele admise la preschimbare se situează în valori maxime între 1.500.000-5.000.000 lei vechi în funcţie de profesia cetăţeanului (ceea ce înseamnă o sumă cuprinsă între 75 şi 250 lei stabilizaţi), excepţie făcând agricultorii care au predat cota obligatorie, iar ca recompensă mai puteau schimba în plus cel mult 2.500.000 lei vechi (pe lângă cele 5.000.000 acordate iniţial). Cele mai defavorizate au fost fabricile, morile, tipografiile, ţesătoriile, etc., care „pun în circulaţie articole de comerţ după transformarea făcută în cadrul propriei întreprinderi a materiilor 12 Ibidem, f. 79-81. 13 Ibidem, dos. nr. 81/1947, f. 87-103. 14 Ibidem, dos. nr. 92/1947, f. 5-6. 15 Ibidem, f. 129. 16 Ibidem, f. 123. 17 Ibidem, dos. nr. 118/1947, f. 3.
