Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 17-21/1. (2000-2004)

Necrolog

Necrolog

Neţa Iercoşan 1950-1999

Acum câţiva ani primeam o veste îngrozitoare... Murise bunul meu prieten Neta Iercoşanl Primisem ştirea mult prea târziu pentru ca să-l mai pot vedea încă o dată. Acest lucru s-a văzut, poate, în tonul şi logica unei scrisori de adio, publicată în anul 1999’. După atâţia ani viaţa a mers înainte, neiertătoare — la fel ca moartea — şi noi resimţim şi mai acut pierderea unor buni prieteni şi colaboratori.

Neţa Iercoşan s-a născut la 7 decembrie 1950 în satul Iercoşeni, comuna Şilindia, judeţul Arad, ca fiu al lui Lazăr şi al Măriei, şi a locuit şi muncit în municipiul Cărei, judeţul Satu Mare. A urmat şcoala generală la Iercoşeni şi Şilindia între

student al Facultăţii de Istorie-Geografie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani de la Oradea, iar în anul 1972 a fost repartizat, în calitate de profesor de istorie, la Şcoala generală Iojib, comuna Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, unde a profesat până în 1 iunie 1978. In perioada cuprinsă între anii 1973 şi 1977 a fost student, la cursurile fără frecvenţă, al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie. Profesorul Hadrian Daicoviciu i-a coordonat lucrarea de licenţă cu tidul: Circulaţia monetară în judeţul Satu Mare, secolele III î.e.n. — Ve.n., susţinută în luna februarie a anului 1978.

Din anul 1978, Neţa Iercoşan şi-a început rodnica activitate de la Muzeul din Cărei, secţia arheologie, în calitate de muzeograf şi cercetător ştiinţific, având — totodată — şi funcţia de şef de secţie al acestei instituţii. S-a specializat în cercetarea preistoriei — epocii neolitice, eneolitice şi a bronzului, în particular — încercând să afle amănunte legate de aceasta pentru nord-vestul României. Şi-a adus o contribuţie meritorie la dezvoltarea cunoaşterii muzeografice şi altor ştiinţe care sunt auxiliare pentru stăpânirea cât mai profundă a arheologiei. După obţinerea atestatului de specialitate ca arheolog, Neţa Iercoşan a realizat — prin forţe proprii sau în colaborare - mai multe şantiere arheologice, importante pentru cunoaşterea preistoriei româneşti. Amintesc doar câteva: Sanislău III (1980), Acâş (1982), Moftinu Mic (1983-1984), Căpleni (i . 6), Sanislău IV, Cărei (1987), Cărei, Dumbrava (1988), Dumbrava, Tăşnad (1989), Cărei (1991, 1994), Tăşnad, Cărei, Căuaş (1995-1999).

Trebuie să mă refer la un fapt foarte important în activitatea regretatului nosrru coleg. Cu toate piedicile şi avatarurile întâlnite, nu şi-a permis să lase nepublicate decât o mică parte din materialele arheologice descoperite în urma propriilor săpături şi aceasta doar datorită morţii sale subite. Cunosc în mod direct faptul că imediat după săpătură Neţa Iercoşan trăgea în tuş planşele cu materialele arheologice şi planurile desenate în creion. Imediat se sfătuia — cel puţin cu mine, în ultimii ani de viaţă — asupra bibliografiei şi posibilităţilor de publicare a materialelor descoperii depărtat, prin aceasta mult, de aproape toţi cei care fac sau au făcut, astăzi sau ieri, săpături arheologice. Calm, metodic şi — mai ales — cu un bun simţ inimitabil, Neţa Iercoşan şi-a luat munca în serios şi atunci când trebuia să se laude, pleca capul, râdea în sinea lui, şi îi lăsa pe alţii să sporovăie... Aşa a fost Neţa Iercoşan cel pe care l-am cunoscut eu! Un specialist discret, dar bine pregătit pentru zona lui; un

anii 1957—1965, iar liceul la Ineu, judeţul Arad, între anii 1965-1969. între anii 1969 şi 1972 a fost

1 S. A. J .uca, Necrolog. Scrisoare-necrolog unui prieteni La un an de la prematura dispariţie, Corvinana. Acta Musei Corvinensis, 5, 1999, p. 268-270.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, Seria Arheologie, XVII—XXI/1, 2000—2004