Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 17-21/1. (2000-2004)
Studii
Cristian VIRÁG câmpiile din nord-vestul României: Câmpia Someşului şi a Barcăului; Câmpia Crasnei; Câmpia Ecedea; Câmpia Ierului; Câmpia Careiului şi Câmpia Nirului. Ulterior, arealul grupului Pişcolt (cultura Ciumeşti, după E. Comşa) s-a extins spre sud, acoperind o mică parte din cel al purtătorilor culturii Starcevo—Criş (Comşa — Nánási 1972, p. 11—14). Astfel de descoperiri ale grupului Pişcolt avem atestate la Berea, Cărei, Ciumeşti, Dindeşti, Moftinu Mic, Pişcolt, Sanislău, Săcuieni, Tiream, Văşad etc. Aceste realităţi culturale sunt prezente şi în nord-estul Ungariei, respectiv în bazinul inferior al Someşului şi în cotul Tisei, precum şi în zona învecinată din Slovacia şi Ucraina Subcarpatică. /. Fadele de evoluţie Acest grup cultural are trei faze de evoluţie, stabilite, în principal, pe baza materialului ceramic, urmărindu-se anumite elemente cum ar fi ciupiturile, inciziile meandrice, buzele cu Lippenrand precum şi tehnica arderii, lustruirii, stilul ornamentaţiei, fazele fiind absolut contemporane cu celelalte grupuri culturale din CCTLNI (Maxim 1999, p. 76). 1.1. Fa%a veche In această primă fază evolutivă a grupului Pişcolt sunt destul de pregnante elementele din fondul vechi starcevian la nivel IIIB — IVA, şi anume: vasele bitronconice cu Lippenrand, castroanele bitronconice, oalele bitronconice cu buza scurtă, ornamente lustruite, barbotina organizată şi stropită, ciupiturile, altăraşele precum şi microlitismul pieselor litice (Lazarovici 1980, p. 23—29). Această fază se desfăşoară la nivelul neoliticului timpuriu şi a fost surprinsă în descoperiri arheologice într-o serie de puncte: la Berea — Ciumeşti (Stavilă Mică; Stavilă Mare; Viile Berei; Grădina Florilor; Berea I), la Ciumeşti — La Silozuri (Ciumeşti III), la Sântandrei, la Tiream, la Urziceni — Crucea Vada. Aspectul ceramicii în această perioadă este moale, datorită amestecului cu mâl şi resturi organice, fenomen care pentru ceramica uzuală începe încă din Starcevo — Criş IVA — IVB, însă tot acum apare şi o ceramică degresată cu mâl şi pleavă foarte mărunt tocată, dintr-o pastă bine aleasă, bine lustruită şi foarte bine arsă, care deseori prezintă urme de pictură (Lazarovici — Németi 1983, p. 26). Se pictează direct pe fondul vasului. Motivistica ornamentelor pictate şi incizate cunosc o mare varietate. Lipsa sau rărirea formelor cu Lippenrand şi a ciupiturilor indică o trecere spre etapa mijlocie. Cronologic, prin motivistica ornamentaţiei, această fază prezintă numeroase analogii în vecinătate, în grupul Szatmár la Tiszacsege — Sandgrube, Rétközberencs — Paromdomb, etc. 1.2. Fa%a evoluată In această fază se atinge maximum de evoluţie a comunităţilor aparţinând Grupului Pişcolt, fapt atestat prin numeroasele descoperiri de la: Andrid — Păşune, Berea — Ciumeşti, Cărei, Căpleni, Ciumeşti, Dindeşti, Moftinu Mic — Pescărie B, Pişcolt, Resighea, Sanislău, Săcuieni — Horo, Tiream, Unimăt, Urziceni, Vărzari, Văşad, etc. Această fază se desfăşoară la nivelul neoliticului mijlociu şi se caracterizează prin importante descoperiri, atât cantitativ cât şi calitativ. în această perioadă materialul ceramic este de bună factură, fiind utilizat un amestec de lut argilos foarte fin, degresat cu resturi organice şi cu o ardere bună, oxidantă. Spre sfârşitul etapei şi în unele aşezări secundare, se constată un uşor proces de retardare, amestecul este cu mâl, din care motive slipul se desprinde (Lazarovici — Németi 1983, p. 30). Ciupiturile sunt înlocuite de alveole iar în ceea ce priveşte ornamentele incizate, deşi se menţin pe întreaga perioadă, numărul acestora va scădea proporţional. Ornamentele pictate cunosc o mare varietate stilistică, deşi registrele ornamentale sunt constante. Motivele constau din spaţii haşurate cu linii vălurite, motive din linii subţiri paralele, motive din benzi late dispuse în cruce sau meandre, pictură în reţea. Formele cunosc aproape aceeaşi evoluţie ca în etapa precedentă, încadrându-se în evoluţia generală a epocii neolitice. Ceramica din această perioadă este întâlnită şi în zonele învecinate, unde este cuprinsă sub diferite denumiri: Vel'ke Raskovce la Vizdal, grupul Kopcány la Siska (mai demult Bükk pictat), Szamoshely, Sátoraljaújhely, Esztár. 1.3. Fa%a târzie Se constată un proces de decădere în amestec, locul resturilor organice fiind luat de nisip sau mâl. Suprafaţa vaselor nu mai are luciul metalic din neoliticul mijlociu, motiv din care se foloseşte tot mai des angobarea cu alb, fenomen foarte frecvent în Transilvania. Ornamentele incizate sunt extrem 14
