Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
634 Daniela Oltean Că-i de la cinstita mireasă, Şi cu-n struţ de busuioc Să zicem cu toţii: Să ne deie Dumnezeu noroc..21 Adevărata artă a creaţiei populare se regăseşte însă în confecţionarea steagului de nuntă. “Sarcina iniţiativei şi a organizării realizării steagului revine direct “stegarului” sau “stegaşului”, unul dintre verişorii “dulci” ai mirelui. în multe cazuri sunt doi, trei şi chiar patru stegaşi, toţi feciori dintre verişorii mirelui în primul rând, dar şi dintre ai miresei când sunt mai mulţi”.22 Dar unul singur are responsabilitatea principală, pregătind materialele necesare împodobirii steagului şi invitând “druştele” la lucru. Acestea, în număr de 6 până la 12 fete mari, cu vârsta între 15 şi 19 ani, sunt selecţionate după criterii de frumuseţe, vrednicie, pricepere şi bună reputaţie morală în sat. Ele se adună la casa mirelui, cu o seară înaintea zilei de nuntă. Pentru confecţionarea steagului, stegaşul procură “bota, verdeaţa, hârtia creponată, gheme cu aţă din cânepă şi bumbac, câteva cuie metalice, două zgărzi cu câte zece “ciangauă” şi ţurgalauă fiecare.. ,”.23 Druştele aduc cu ele unul sau două “chischineauă” mari, un mare număr de “chischineuţe” mai mici, brodate de ele anume pentru steagul de nuntă, într-un decor policrom. Steagul este împodobit numai la casa mirelui, cinci-şase ore în seara din ajunul nunţii şi alte cinci-şase ore în dimineaţa primei zile de nuntă. Feciorii, în fiunte cu stegaşul, pregătesc “bota” care are o lungime de 1,10-1,30 cm, în capătul căreia va fi fixat “struţul” realizat dintr-un mare buchet de ramuri verzi, “bărbânoc”, şi busuioc. Apoi cu multă grijă sunt cusute “chischineauăle” şi cununile steagului, alcătuite din mici bucheţele de rosmarin verde. Din hârtie creponată tăiată de către “druşte” în zig-zag, se fac “perţi” împletite în două sau mai multe culori, lungi până la un metru, care fâlfâie după mişcările steagului şi adierea vântului. Sunt confecţionate de asemenea numeroase floricele în culori diferite, care întregesc decorul policrom bogat şi armonios al steagului: “Roşu-i steagu şi-nfocat De-a noastre druşte-nstruţat”. în timp ce steagul este decorat, precum şi la fmalul realizării lui, el este scuturat de către feciori cu toată puterea pentru a testa rezistenţa elementelor de ornamentare, ţinând cont de faptul că steagul este prezent aproape în toate ritualurile ce au loc pe parcursul nunţii care durează trei zile. La sfârşitul ceremonialului nupţial steagul se desface, dar înainte mirele “îl apucă şi loveşte masa de trei ori cu el, semn că el va fi stăpân în casă. Dacă “mireasa-i loatră”, îl apucă ea mai repede şi-l loveşte, ca să fie stăpână. ” Stegaşul atinge puţin, în glumă, pe mireasă cu bâta care a fost la steag, strigându-i: “Nu te supăra mireasă, Că-i bota pe grindă-n casă. Şî-i durată, şî-i cioplită De-a tale coaste-i menită! Şî-i durată-n patru dungi, Câtu-s coastile de lungi. 21 D.Pop, op.cit., p.276 22 Gh.Focşa, op.cit., manuscris 23 Ibidem
