Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
628 Daniela Oltean S-a impus ca regina! N-o fi cine o purta Bărbatu nu te-o lăsa!” ”Ia s-asculte toată casa Ce ne spune, împărăteasa!... Cu cunună ca o zână Şi cu nume de regină!” Dar cununa marchează şi ’’caracterul transcendent al unei împliniri. Forma ei circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească”..} ’’Miresucă, miresucă Ţî să cade cu cunună Ca şi cerului cu lună; Ţî să cade cu mărgele Ca şi cerului cu stele !”2 3 în ritualurile medievale simbolurile principale în celebrarea consfinţirii căsătoriei erau: vălul, inelul şi coroana. ’’Vălul simbolizează voinţa şi rugăciunea fecioarei de a fi ferită de orice pângărire..., inelul simbolizează ataşamentul la credinţă: semnul Duhului Sfânt, pentru ca să te numeşti mireasa lui Hristos”.4 Semnificând legătura puternică ce se creea între fecioară şi Divinitate, între pământesc şi ceresc, episcopul punea pe capul tinerei fete coroana spunând: ’’Primeşte pe creştet un semn de la Hristos Pentm ca să-i devii mireasă Şi de vei rămâne în această stare Pe veci vei fi cununată”.5 în tradiţia populară românească cununa este simbolul şi totodată mărturia elocventă a purităţii şi virginităţii tinerei fete, care o dată cu nunta păşeşte într-o nouă etapă a vieţii şi într-o nouă ipostază socială, aceea de femeie măritată, însuşindu-şi astfel toate obligaţiile şi responsabilităţile ce-i revin. Ceremonialul schimbării cununii cu “zadia de nevastă” şi oraţiile care-1 însoţesc, marchează această trecere într-o nouă etapă a vieţii, punând în evidenţă diferenţele majore dintre cele două stări sociale, fată-nevastă, atenţionând şi prevenind asupra greutăţilor pe care tânăra fată devenind femeie şi soţie le va avea de înfruntat. Acest rol al iniţierii şi pregătirii miresei pentru viaţa nouă în care păşeşte, revine îndeosebi naşelor sale de cununie, acestea fiind cele care îi pun pe cap cununa de mireasă, tot naşele schimbându-i cununa fecioriei cu ’’zadia nevestei”: ’’Mireasă cununa ta împletită-i mânânţă-1 Şi purtată-i puţântel. Roagă-te naşelor tale Să o-mpletească mai tare, Să o-mpletească mai rar, 2 J.Chevalier, A.Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol.T, Ed. Artemis, Bucureşti, 1994, p.371 J D.Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p.257 * J.Chevalier, op.cit„ p.374 5 J.Chevalier, op.cil., p.374
