Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
Gheorghe Haiduc Ţara Oaşului, din punct de vedere administrativ, face parte integrantă din actualul judeţ Satu Mare. Prin aşezarea s-a geografică, această depresiune beneficiază de însemnate bogăţii naturale: păduri întinse, bogăţii ale subsolului şi o sumedenie de izvoare şi ape gazoase.Aici, păstoritul a cunoscut o dezvoltare în timp, alături de activtăţile legate de exploatarea pădurilor. Locuitorii acestor ţinuturi, oşenii, sunt oameni harnici şi ospitalieri. I. Băile Puturoasa - Istoric şi dezvoltare în timpurile îndepărtate pe perimetrul actualelor construcţii improvizate erau nişte mlaştini şi bălţi cu apă urât mirositoare (puturoasă) de culoare albăstruie. După aprecierile de mai târziu ale unor specialişti acestea ar fi“Ape sulfuroase”. Locurile amintite mai sus, în suprafaţă de circa 2,5 ha, se găsesc în plină pădure pe teritoriul comunei Vama. Localnicii le numesc “tăuri puturoase” (bălţi puturoase), măcerdându-le nici o importanţă deoarece le considerau nocive dat fiind faptul că nu trăiau în ele nici un fel de vieţuitoare. De aceea erau considerate de om locuri periculoase. Dar, în trecutul îndepărtat, adică cu câteva secole în urmă, în acele locuri au fost aduse turme de porci pentru ghindat. Legenda a fost transmisă prin viu grai din tată în fiu şi de bunici la nepoţi şi a ajuns la generaţia noastră. Bătrânii spun că unui păstor venit aici cu turma i s-au îmbolnăvit mai mulţi porci, având dureri de picioare. în una din zile îngrijitorul i-a abătut spre acele bălţi cu apă murdară, în care aceştia s-au bălăcit mai multe zile. Păstorul a observat că unele trupe de se mişcă foarte uşor după perioada de staţionare. întâmplarea a povestit-o şi altor păstori care au venit şi ei spre acele locuri. între cei veniţi se găsea un bătrân care de mulţi ani avea dureri de picioare. La cele spuse de ortacul (semenul) lui şi şi-a încercat şi el norocul. A făcut mai multe băi în acele bălţi cu apă urât mirositoare. Minunea nu a întârziat. Bătrânul păstor s-a tămăduit1 şi a vorbit cu mult crez despre apa miraculoasă2. Vestea a străbătut toată zona şi aşa au luat fiinţă, (sigur că în mod primitiv la început), “BĂILE PUTUROASA”. Aceasta s-a întâmplat pe la sfârşitul sec.al XVIII-lea şi începutul secolului următor, când exploatările forestiere începuseră şi drumurile prin păduri erau continuu reparate şi întreţinute, iar accesul populaţiei locale nu era limitat. Pe la jumătatea sec.al XIX- lea se construieşte şi linia forestieră, cu scopul de a uşura transportul lemnelor dar şi pentru uşurarea transportului persoanelor care veneau la băi. Prima măsură de început a fost captarea unei cantităţi de apă în două mari bazine de 5 x 5 m fiecare şi adânci de cca. 6 - 7m, care au fost căptuşite în interior cu pereţi din buşteni de lemn moale care se văd şi astăzi. Primul întreprinzător care a înfiinţat băile a fost contele Tolvai Gabor, care după mai multe decenii de stăpânire a domeniului, prin anii 1870 - 1880 l-a cedat în urmaşului său Contele Vay Gabor, care a fost cămăraşul imperial al Austro-Ungariei şi şi-a schimbat Scurtă monografie a Băilor Puturoasa de pe teritoriul comunei Vama, de la începuturile acestora şi până în zilele noastre (1998) 1 Informator - Vereş Iuliana - Antoneasa (1880-1967) a deservit băile în calitate de femeie de serviciu până în anul 1932. Legenda băilor a cunoscut-o din copilărie, de la proprietarii băilor, cu care a locuit. 2 Informator: - Piuian Iuliana - Lisca Popencii (1879-1966) povestea că bunicul său era “nemeş” (nobil), frecventând împreună băile, unde se aduna multă lume pentru tratament. SATU MARE. STUDII ŞI COMUNICĂRI, XV-XVI, 1998-1999.
