Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
324 Bujor Dulgău Consiliul oraşului la 21 martie5 şi congregaţia comitatensă la 29 martie6 iau act cu satisfacţie de evenimentele de la Pesta din 15 martie 1848 şi de proclamaţia Consiliului Locotenenţial din 16 martie cu privire la desfiinţarea cenzurii. Nu trecuseră decât 12 zile de la proclamaţia din Pesta (15 martie 1848) şi deja era tras un serios semnal de alarmă vis-â-vis de primejdia potenţială pe care ar reprezenta-o ţărănimea. La 27 martie, baronul Wesselényi Miklós, corniţele suprem al comitatului Solnocu de Mijloc, scria din Jibou contelui Dégenfeld Pál din Satu Mare "... primejdia vine, mai ales, din partea românilor, rutenilor şi slovacilor. Pe aceştia, îndeosebi pe cei români, trebuie să-i influenţăm prin intermediul preoţilor, care au asupra lor o autoritate nelimitată"7. Cât priveşte înarmarea gărzilor, ea ar trebui să se limiteze - potrivit aceleaşi surse - la nobili şi elemente burgheze. "Este mai bine să nu le amintim (ţăranilor n.a.) că şi ei ar putea să se înarmeze"8. Era limpede, din start, că revoluţia ungară de eliberare naţională din ghearele regimului habsburgic căpăta şi conotaţii sociale în viziunea nobilimii liberale: conservarea pe mai departe a privilegiilor în detrimentul ţărănimii, îndeosebi cea românească. Legea agrară votată de către Dieta de la Pojon la 18 martie, sancţionată de împărat la 11 aprilie, privea doar iobagii şi jelerii urbarialişti, pe care i-a eliberat de obligaţiile feudale, transformându-i din punct de vedere juridic - social în oameni liberi şi stăpâni ai sesiilor. jelerii alodiali şi iobagii ce deţineau, pe bază de contracte, pământuri alodiale precum şi terenuri rezultate în urma defrişărilor n-au înţeles acest lucru, pretinzând dreptul de proprietate asupra loturilor alodiale. Dreptul de folosinţă a pădurilor era şi el limitat, potrivit legii, la strângerea crengilor uscate, nicidecum la exploatarea lemnului de construcţie. Această situaţie a generat mari nemulţumiri în comitatul Satu Mare şi a stat la baza acţiunilor semnate documentar în circa 20 de localităţi9 .Primii care s-au răzvrătit au fost cei din Moftin, la 5 aprilie 1848, "intrând cu forţa pe pământurile considerate a fi a lor"10 11 (urbariul introdus în 1846/1847 a separat pământurile alodiale de cele urbariale n.a.). La 3 mai 1848 comitetul administrativ al comitatului Satu Mare solicită, prin memoriul adresat palatinului Ungariei, înfiinţarea grabnică a tribunalelor statariale, ca urmare a fărădelegilor comise şi a situaţiei instabile create. Două zile mai târziu, la 5 mai, palatinul István şi ministrul de interne Szemere Bertalan semnau ordinul privind introducerea statariului pentru condamnarea imediată a agitatorului şi tâlharilor". Mişcări protestare şi ocupări forţate ale pământurilor şi pădurilor alodiale sunt semnalate şi în satele din jurul Careiului, pe domeniul Károly, cu participarea ţăranilor români şi maghiari. Represiunea nu avea să întârzie. La mijlocul lunii mai 1848 se găseau în temniţa de la Cărei 327 de ţărani12 . Informaţia e furnizată de preotul - cărturar Moise Sora Novac din Hurezu Mare (comitatul Satu Mare), implicat şi el în evenimentele revoluţionare din zonă, întemniţat la Cărei cu începere din 7 mai 1848. A corespondat intens cu George Bariţiu în anii 1848-1853, care îl aprecia ca fiind "unul dintre cei mai 5 Borovszky Samu, op.cit^ p.263. 6 Idem, Szatmár vármegye, Budapest, f.a., p.517. 7 Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, voi.I, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1977, p.146. 8 Idem, p. 147 9 Kovács Iosif, Desfiinţarea relaţiilor feudale in Transilvania, Editura Dacia, Cluj, 1973, p. 15-18; Documente privind revoluţia de la 1848 în Tarile Âomâne.C.Transilvania, voi.11(1979) şi III (1982), Bucureşti, passim. 10 A.Vaida, Revoluţia de la 1848-1849 în nordul Transilvaniei, rezumatul tezei de doctorat, manuscris, p.l 1. 11 Arh.Nat.Cluj, fond Prefectura Judeţului Satu Mare. Acta publico-politicorum, fase. 122, nr.88/1848. 12 Doru Radosav, Cărturarul sătmdrean Moise Sora Novac şi revoluţia din 1848, în "Anuarul Institutului de Istorie - Arheologie", XI, Cluj-Napoca, 1978, p.104.
