Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
320 Mihai Apán exclusivitate limba română atât în susţinerea prelegerilor, dar şi la restul obiectelor de studiu şi nu intenţionăm să neglijăm sau să suprimăm limba română, iar în virtutea punctului de vedere mai demult anunţat, potrivit căruia în relaţiile noastre cu credincioşii români putem să comunicăm şi în limba română, este evident că nu se poate impune limba maghiară ca unică limbă de propunere şi studiu în educaţie şi instruire"20. Mai mult, în cadrul consiliului profesorilor Preparandiei diecezane din Oradea, se conturează ideea deosebit de evidentă că: "Fiind în aşa fel coapte simţămintele naţionale ale naţionalităţilor, pe fiecare în parte îi preocupă folosirea limbii materne şi în deosebi pe alumnii preparandiei noastre, ca viitori învăţători ai poporului român. Din partea lor se cere cunoaşterea limbii române şi a particularităţilor ei specifice, iar pentru aceasta se impune în mod obligatoriu ţinerea prelegerilor şi a lecţiilor de limba română. în fiecare săptămână este nevoie să se ţină cel puţin o oră de limba română cu prelegeri din cei mai buni autori de asemenea manuale iar limba română să fie considerată obiect obişnuit de studiu"21 . Cursurile Preparandiei diecezane din Oradea au fost întrerupte în intervalul de timp 1 august - 1 noiembrie 1849 şi, tot în această perioadă nu şi-au primit salariile profesorii de la Preparandie, iar bursierii nu şi-au primit bursele, cauza fiind lipsa de comunicare între Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice Maghiare şi casieria Episcopiei romano-catolice de la Püspök - Ladányi, actualmente în Ungaria22. Conform registrului matricol pe anii 1848-1858 cursurile anului I de studii pentru această perioadă au fost frecventate de un număr de 69 alumni, cei mai mulţi fiind din localităţile comitatelor Bihor şi Satu Mare, în ordinea numămlui de alumni urmând Caraş- Severin cu 7, Aradul cu 6, Transilvania cu 6 iar Maramureşul şi Timişul cu câte unul. Observăm că din comitatul Bihor s-au înscris 25 alumni, iar din Satu Mare 24. După cum rezultă din analiza tabelului în anexă, marea majoritate a alumnilor din comitatul Satu Mare erau fii de ţărani români săraci. Câţiva, dar mult mai puţini, erau fii de cantori-învăţători şi ceea ce este interesant că o parte dintre alumnii cursului I au fost învăţători suplinitori în cadrul şcolilor confesionale greco-catolice. în toată această perioadă 9 alumni din comitatul Satu Mare au beneficiat de o bursă anuală de 40 florini, fiecare în parte. Alumnii cursului I de studii erau absolvenţi ai cursurilor gimnaziale din Oradea, Beiuş, Satu Mare. Toţi cunoşteau limbile română şi maghiară. în cadrul Preparandiei diecezane alumnii cursului I de studii au studiat următoarele discipline: Catihetica practică, Pedagogia, Muzica, Economia rurală, Tehnologia, Istoria naturală, Aritmetica, Gramatica română, Gramatica germană, Ritul şi cântul ecleziastic şi Metodica predării23. Integrându-se mişcării revendicate româneşti din anii 1848-1850, acţiunile orădenilor au avut un efect pozitiv în planul conştiinţei localnicilor, între care se cuvine să aşezăm şi tineretul studios, venit de pe meleagurile sătmărene. Acesta n-a fost străin nici de dezbaterile care au precedat redactarea memoriului din 25 februarie 1849, prin care se revendica un teritoriu de sine stătător al românilor, care să se numească Ţara Românilor, în fruntea căreia să se afle un prefect aşa cum a fost Avram Iancu în timpul revoluţiei. Desigur că tinerii alumnii sătmăreni educaţi în spiritul românesc, care domnea în Preparandia diecezană, au fost printre aceia care propagau cu prioritate ideea garantării limbii şi naţionalităţii române. Şcoala era pentru ei cea mai importantă pârghie care putea să asigure păstrarea atributelor etnice şi intermedia accesul la cultură a fiilor de ţărani, 20 Ibidem, fila 43 21 Ibidem, fila 49 22 Ibidem, filele 63-64 23 Ibidem, inv. 978, registru 38 a, filele 17,19, 25, 26, 29, 33.
