Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
Biserica catolică din Maramureş 285 Biserica catolică din Maramureş este strict legată de comunităţile de maghiari şi germani din cele cinci târguri de coroană - Hust, Visk, Teceu, Câmpulung şi Sighet - şi, într-o mai mică măsură, de catolicizarea unor familii nobile româneşti. 3. Organizarea bisericii catolice maramureşene întemeierea noilor aşezări şi, implicit, fundarea noilor biserici catolice, au ridicat probleme delicate pentru organizarea şi structura ierarhică. Situarea comitatului Maramureş la marginea regatului într-o zonă de interferenţă a jurisdicţiei mai multor episcopate a generat conflicte între forurile eclezisiastice catolice. Pe de altă parte, structurarea bisericilor pe plan local a cunoscut o evoluţie determinată atât de disputele dintre episcopii, cât şi de situarea îndepărtată faţă de un centru episcopal propriu-zis. Cu excepţia tratărilor expeditive din lucrările generale82, trebuie menţionate câteva contribuţii în domeniu. G. Pray nu plasa direct Maramureşul printre comitatele de sub jurisdicţia episcopiei de Agria. Cunoscând doar actul prin care regele Andrei al II-lea acorda episcopiei ardelene dreptul de jurisdicţie, conchide că regiunea a aparţinut acesteia şi doar în epoca modernă (post aetatem Pazmani - sec. al XVII-lea -n.n.) a revenit episcopiei de Eger83 84. Un manuscris al canonicului episcopiei de Eger, József Nováky (1753-1827), despre demnitarii episcopiei respective a fost publicat la începutul secolului XX. Autorul, după enumerarea informaţiilor documentare - pe care le vom discuta imediat - conchide că Maramureşul a rămas sub jurisdicţia episcopiei de Eger după 1346Sd. F. Balâssy85 86, dedică arhidiaconatului de Maramureş un capitol întreg (A maramarosi főesperesi kerület) dintr-o istorie a constituirii episcopiei de Eger. Susţine că iniţial teritoriul Maramureşului se afla sub jurisdicţia episcoiei ardelene, dar ulterior episcopul de Eger a dobândit dreptul respectiv, declanşându-se conflictul dintre cei doi episcopi. Analizînd evoluţia conflictului, fără să cunoscă documentele interne maramureşene, conchide că arhidiaconatul de Maramureş s-a transformat într-un vicariat. Vicarul nu era vreun canonic de Eger, ci un pleban, asemănător cu plebanul Benedictas de Sighet din 1346, din care cauză nu mai întâlnim în documentele ulterioare nici un arhidiacon de Maramureş. Ipoteza lansată de acest istoric este cea viabilă, fiind confirmată de analiza documentelor interne maramureşene (pe care istoricul nu le-a cunoscut)! Autorul unei istorii a episcopiei ardelene, J. Temesvâry88, susţine că iniţial Maramureşul se afla sub jurisdicţia episcopiei ardelene, drept însuşit de episcopul de Eger în unna donaţiei regelui Andrei III. După conflictul din anii 1300, din existenţa arhidiaconului de Maramureş printre canonicii episcopiei de Eger şi din listele dijmelor papale, conchide că decizia Scaunului Papal a fost împotriva episcopului ardelean. Istoricul B. Kovács afinna recent că în 1404 vicarul din Tăşnad al episcopiei ardelene a devenit superiorul bisericilor catolice maramureşene. Concluziona că episcopia mănăstirilor benedictine din Ungaria a lui J. Lajos Csóka, Geschichte des benediktinischen Mönchtums in Ungarn, München, 1980, nu am găsit nici o informaţie despre existenţa unui asemenea lăcaş la Hust. 82 I. Sugár, Az egri püspökök története, Budapest, 1984, p. 86-87, 111. A. Meszlényi, op. cit., p. 34-35. 83 G. Pray, Specimen hierarchiáé Hungáriáé, I, Posonii et Casoviae, 1776, p. 195, 198-201. 84 [J. Nováky], 'Memoria dignitatum et canonicorum cathedralis ecclesiae Agriensis’, in Adatok az Egri egyház megye történetéhez, IV, Eger, 1908, p. 65-67; p. 87. 85 F. Balássy, ‘Az egri egyházmegye alakulása’, ín Emlékkönyv Kis-Aponyi Bartakovics Béla egri érsek uranymiséjének ünnepére, Eger, 1865, p. 83-87. A fost preluat de A. Meszlényi, loc. cit.. 86 J. Temesváry, Erdély középkori püspökei, Cluj-Kolozsvár, 1922, p. 91-96, 146.
