Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
20 Neţa Iercoşan Sondajul din anul 19968, a constat din practicarea a două secţiuni, în zona cea mai înaltă a terasei, şi implicit a sitului, din punctul "Drumul Tireamului", şi care se află la 40 m est de şosea, perpendiclar pe aceasta. Cele două secţiuni: S I, de 10 x 1 m, orientată E-V spre baza terasei, şi S II, de aceleaşi dimensiuni, orientată N-S, au fost dispuse perpendicular una pe alta, la o distanţă de 2 m. Stratigrafia verticală, din ambele secţiuni a pus în evidenţă existenţa unui singur strat de cultură, de culoare neagră-cenuşie în grosime şi consistenţă veriabilă de 25-35 cm, care se află imediat sub stratul vegetal (fig. 1/c, d), urmează un strat de sol roşcat, steril arheologic, apoi solul viu argilă galbenă cu congreţiuni calcaroase. în S I s-au profilat două gropi de mici dimensiuni, de fapt nişte albieri pronunţate diforme, care au apărut numai în profilul şi jumătatea sudică a secţiunii (nenumerotate) şi care conţin chirpici, în calupuri mari şi mărunt, precum şi fragmente ceramice în cantitate şi concentraţie mai mare decât în stratul de cultură, ce de altfel este destul de sărac din punct de vedere arheologic (fig. 1/c şi fig. 2-5). în S II s-au remarcat urmele unei locuinţe ce se adânceşte puţin, de mari dimensiuni (peste 6 m lungime), clar delimitată faţă de stratul de cultură, în ambele profile ale secţiunii, şi care nu a fost dezvelită (fig. 1/d). în umplutura acestei locuinţe surprinse parţial, au fost descoperite cele mai semnificative şi mai numeroase materiale arheologice (fig. 5-10). Cu ocazia sondajului a fost descoperit un bogat material arheologic constând din: ceramică, găsită în marea majoritate fragmentară, dar într-o cantitate apreciabilă, puţine microlite din obsidiană şi silex şi oase de animale, provenind în special de la bovidee, în general păstrate fragmentar, precum şi bucăţi de chirpici în calupuri mari şi mărunt. Ceramica reprezintă cea mai bogată şi semnificativă categorie, dintre materialele arheologice descoperite. Are, în general, culori închise: negru, brun, cenuşiu şi mai rar culoare roşiatică şi gălbuie. Predomină specia fină şi intermediară (cca. 60 %) - în funcţie de frecvenţa tipurilor ceramice. Arderea este bună, amestecul pastei, cu puţine excepţii, este omogen, degresantul folosit fiind, în exclusivitate, nisipul fin, uneori cu paiete de mică. Netezirea este bună şi îngrijit executată iar ceramica fină este în majoritate şi angobată şi lustruită, această specie prezentând un aspect metalic-lucitor. Mai multe fragmente de vase prezintă urme evidente de ardere suplimentară. Deşi materialul ceramic descoperit este destul de fragmentar, se pot reconstitui cu uşurinţă majoritatea tipurilor de vase specifice culturii Tiszapolgár. Fără a analiza detaliat fiecare tip cu variantele şi subvariantele sale9 şi cu analogii mai apropiate sau din restul arealului culturii, menţionăm principalele forme de vase, descoperite în aşezarea de la Vezendiu: 8 Vezi nota 2 supra. 9 Tipologia culturii Tiszapolgár, realizată pe baza descoperirilor din necropola de la Basatanya (I. Bognár-Kutzián, The Copper Age cemetery of Tiszapolgár - Basatanya, Budapest, 1963, pl. CXXIII-CXXXXI) completată în 1972, prin publicarea monigrafică a culturii (idem. The Early Copper Age. Tiszapolgár Culture in the Carpathian basin, Budapest, 1972, p. 120, fig. 22; p. 125, fig. 23; p. 127, fig. 24 şi p. 130, fig. 25). Această tipologie este operantă şi astăzi, fiind folosită de majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat de amintita cultură: Gh. Lazarovici, ActaMN, XX, 1983, p. 3-31; S. Dumitraşcu, Banatica, 3, 1975, p. 25-31; D. Ignat, Crisia, ül, 1973, p. 19; ibidem, V, 1975, p. 11-14; ibidem, VI, 1976, p. 13-14; idem, ActaMN, XIV, 1977, p. 16-20; idem, Crisia, XII, 1982, p. 19-28; ibidem, XVIII, 1988, p. 325-337; C. Kacsó, Satu Mare St.Com., I, 1969, p. 52-54; E. Lakó, ActaMP, IV, 1980, p. 31-34; ibidem, V, 1981, p. 37-119; E. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 399-401; idem, Ziridava, X, 1978, p. 33- 38; idem, Crisia, XV, 1985, p. 27-51; A.S. Luca, Crisia, XV, 1985, p. 279-290; idem, Banatica, 8, 1985, p. 457- 463; idem, Tibiscum, VIII, 1993, p. 27-33; Z. Kalmar, ActaMN, XVIIIXIX, 1980-1982, p. 393-416, 305-320, 247- 252; idem, ActaMP, VIII, 1984, p. 105-109; M. Gumă, R. Petrovsky, Tibiscus, 5, 1979, p. 97-114; A. Oprinescu, Banatica, 6, 1981, p. 43-50; N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei, 1976, p. 142-160.
