Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
170 loan Stanciu cm distanţă de colţurile sud-estic şi nord-estic {groapa 7, D = 42 X 36 cm; a = 7 cm; groapa 8, D = 40 X 30 cm; a = 20 cm). în lipsa inventarului, ele ar putea fi legate de locuinţă doar prin poziţia faţă de aceasta. Probabil că în relaţie cu groapa d se afla groapa g (D = 40 X 24 cm; a = 5/16 cm), însă delimitarea acesteia nu a fost prea sigură. Aproximativ pe mijlocul laturii sudice a fost sesizată, pe o lungime de 108 cm, urma tălpii peretelui (şănţuleţ lat de 12 cm în medie şi adânc de 16 cm). Cuptorul a fost scobit într-un bloc de lut, cruţat în colţul sud-vestic. Acesta avea formă cubică, cu laturi (excepţie înălţimea) ce oscilau uşor în jural a 120 cm; în parte, marginile s-au prăbuşit, mai ales în zona colţurilor. Posibil ca pe latura nordică să fi fost amenajat sub forma unei trepte, fie că aici s-a prăbuşit pe o adâncime mai mare. Cuptorul propriu-zis a fost scobit în porţiunea centrală a blocului, gura de alimentare fiind deschisă spre mijlocul laturii estice. în plan forma cuptorului este uşor ovală (la -55 cm, pe blocul de lut, dimensiuni pe axe: 50 X 44 cm), iar în secţiune formă de pară ( înălţime maximă păstrată: 56 cm). Gura de alimentare, uşor deviată faţă de axa cuptorului, sub forma unui canal cilindric, era lungă de 24 cm. La baza laturii estice a blocului de lut (cu gura de alimentare) a fost cruţată în lutul galben o treaptă, pe o înălţime de 6 cm de la podea şi lată de 15 cm. Pereţii cuptorului au fost lutuiţi pe o grosime de 3-4 cm şi foarte puternic arşi (culoare cărămizie, vatra cenuşiu-alburie). Pământul din exteriorul lutuielii era ars pe o grosime medie de 2 cm. Lipitura conţine pleavă, cu urme evidente de tulpini şi seminţe (probabil cereale). în apropierea gurii de alimentare a instalaţiei pentru foc se afla o groapă de formă ovală {groapa a: D = 50 X 40 cm; a = 18 cm). în umplutura ei au apărat cioburi mărunte din epoca romană şi preistorice, rulate. Este foarte posibil să fi fost utilizată la depozitarea pe durată scurtă a cenuşii şi cărbunelui din cuptor (a apărat doar foarte puţin cărbune). în umplutura locuinţei se aflau relativ multe cioburi mărunte, rulate, preistorice şi din epoca romană. în stratul -60/70 cm au apărat trei oale (jumătăţile inferioare), într-un caz fiind găsite fragmente din marginea vasului în cuptor. Chirpici ars, uneori cu amprente de nuiele, a apărat sporadic, bucăţi mai mari fiind sesizate spre fundul gropii. Mai probabil este că au fost antrenate, deoarece urme de incendiu nu există. Fragmente ceramice slave timpurii au fost găsite în cuptor, pe blocul de lut cruţat şi în apropierea acestuia. Pe cea mai mare parte a adâncimii, cuptorul era umplut cu lut galben amestecat cu pământ negra-cenuşiu, în care a apărat foarte multă lipitură arsă, macerată, posibil şi - cel puţin în unele cazuri - fragmente informe de vălătuci. Unele bucăţi mari, vitrifiate, nu par să provină de la bolta cuptorului (fragmente sigure din bolta acestuia n-au fost găsite). N-a fost găsită nici cenuşă, iar cărbune doar în cantitate foarte mică, de unde rezultă că vatra a fost curăţată înainte ca locuinţa să fi fost părăsită. Pe vatră, peste un strat subţire de pământ, se aflau 11 vălătuci, majoritatea ovoidali şi de dimensiuni mari. Marea majoritate a fragmentelor de vălătuci şi “pâinişoare” a fost găsită în cuptor. în toamna anului 1994 cuptorul nu a fost secţionat, urmărindu-se transportarea lui la muzeul din Satu Mare, în vederea reconstituirii, iniţiativă la care s-a renunţat în cele din urmă. în primăvara 1995, la demontarea cuptorului (distras în cea mai mare parte), a fost sesizată existenţa unui pat de cioburi sub lipitura vetrei. Fapt curios, o parte dintre acestea aparţineau unui vas întregibil, cu fragmente găsite şi în cuptor sau pe blocul de lut cruţat (pl. XIII/1). Ceramică (nr. inv. 35240; 35242-35262; 35535-35545; 35670-35676):
