Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Arheologie
86 Carol Kacsó potrivit periodizării elaborate de T. Bader (1978, 61 sq.). în acest fel eram în consens şi cu părerile exprimate de H.-G. Hiittel (1978, 433) şi I. Németi (1978, 177 sqq.; 1987, 110 sq.). Precizam totodată faptul că descoperirile din Ungaria de nord-est similare celor încorporate în grupul Cehăluţ au fost reunite sub denumirea de grupul Hajdubagos (Kovács 1970), dar şi că extinderea acestei denumiri la comunităţile transilvănene ar fi improprie, întrucât o parte a lor în cadrul aceloraşi coordonate de evoluţie culturală, a depăşit cronologic durata de existenţă a comunităţilor învecinate din vest. Consideraţii cu privire la grupul Cehăluţ am mai prezentat în alte două lucrări (Kacsó 1990, 42 sq.; idem 1995, 111 sq.). La acestea se adaugă datele furnizate de I. Németi (1990, 19 sq.), I. Bejenariu şi E. Lakó (1996, 11 sq.), astfel că trăsăturile grupului pot fi relativ clar conturate. Aria primară de răspândire a grupului Cehăluţ în nord-vestul României a fost zona de câmpie străbătută de râurile Crasna, Eriu şi Barcău. Această arie s-a extins apoi, probabil treptat, totuşi într-un interval scurt de timp, şi a inclus şi alte zone, precum cele ale cursurilor superioare ale Crasnei şi Barcăului, inclusiv Depresiunea Şimleului, care n-au aparţinut comunităţilor Otomani, ci celor de tip Wietenberg. Dintre aşezările identificate în acest areal, mai intens cercetate au fost cele de la Pişcolt, Crasna şi Suplacu de Barcău, săpături mai mult sau mai puţin extinse au fost însă întreprinse şi în cele de la Acâş, Berveni, Cărei, Cehăluţ, Cehei, Zăuan etc. O staţiune Cehăluţ se află şi la Otomani-Cetatea de pământ/Foldvâr, de unde au fost publicate piese tipice (Ordentlich 1963, fig. 15, 1.3-6 şi fig 16, 3-6; probabil şi Miclea/Florescu 1980, 111, fig. 399), fără a fi fost însă precizat că ele provin dintr-un nivel distinct de cel al aşanumitelor artefacte de tip Otomani III. Aceste piese au fost însă remarcate atât de T. Kovács (1970, 42) cât şi de H.-G. Hiittel (1978, 433). Se pare că ceramică de tip Cehăluţ a ieşit la iveală şi în aşezarea de la Pir-Curtea cetăţii/Vârudvâr, probabil împreună cu fragmente Wietenberg târzii (Boroffka 1994, pl. 111,5-6). Cele mai mu’te dintre aşezările Cehăluţ au un perimetru restrâns şi un singur nivel subţire de cultură. Ele acoperă doar rar - ca la Otomani-Cetatea de pământ/Foldvâr, Crasna- Csereoldal şi, poate, Pir-Curtea cetăţii/Foldvâr - aşezări Otomani târzii (Németi 1990, 44 sq.). Date cu privire la locuinţe au fost comunicate doar de la Suplacu de Barcău-Lapiş (Ignat 1984, 9). Aici au fost descoperite patru locuinţe de suprafaţă, dintre care două au fost dezvelite complet. Ele aveau formă rectangulară şi următoarele dimensiuni: L.3 - 4,60/2,20 m, L.4 - 2,50/2,30 m. Două dintre locuinţe au avut în imediata apropiere câte o groapă menajeră în formă de pâlnie. în L.3 se afla şi o vatră simplă, ovală. Au fost descoperite şi două vetre deschise. în jurul vetrei nr. 1 au fost găsite numeroase fragmente ceramice, cele mai multe de la vase-vatră portabile. Vatra nr. 2 avea marginile ridicate, iar în interiorul său s-au găsit numeroase bucăţi de chirpici, dintre care unele cu ornament spiralic sau liniar. în aşezarea de la Pişcolt au apărut de asemenea mai multe gropi menajere, ce conţineau vase întregi, fragmente ceramice, oase de animale şi cenuşă (Németi 1978, 106 sqq.). Remarcabilă este mai ales groapa 4/1974, în care s-au găsit cinci ceşti aproape întregi, depuse fie în poziţie verticală, fie culcate pe o parte. Numeroase gropi au fost dezvelite şi în aşezările de la Berveni-Râtul caprei, Carei-Ferma Spitz (Németi 1990, 20 sqq.) şi Cehei-Misig (Lakó/Rad 1988, 85 sq.), fără a se putea descoperi însă şi locuinţele corespunzătoare acestora. Descoperiri funerare sunt cunoscute de la Ciumeşti-Bostănărie/Tokos (Németi 1969, 62, fig. 2,2 şi pl. 11,8), Sanislău-Păşune/Legelo (Németi 1978, 114, fig. 5, 3-4) şi Suplacu de Barcău-Lapiş (Ignat 1984, 12, pl. 11, 1-2 şi pl. 12, 1-2). Ele sunt în exclusivitate morminte în urne. în urnele de la Ciumeşti şi Suplacu de Barcău au fost depuse numai oase
