Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Restaurare şi conservare
Degradări ireversibile la piesele de port 405 Factorii de mediu, UR crescută peste 80%, agenţii de poluare, condensul din sacii de polietilenă, bumbacul din ţesătură, care absoarbe şi cedează cu greutate apa, impurităţile din naftalină, materialele oxidice din ornamentaţii, au favorizat şi declanşat reacţii chimice greu de controlat şi explicat. Naftalina se oxidează în stadiul de vapori cu oxigenul din aer, pe un catalizator de pentaoxid de vanadiu formând acid italic. Este posibilă şi o oxidare a naftalinei în prezenţa materialelor oxidice, cum ar fi vopselele, a oxizilor materialelor din ornamentaţie. Produşii de oxidare sunt higroscopici favorizând astfel hidroliza unor compuşi din materialul cu care se afla în contact, în prezenţa elementelor poluante, a bioxidului de sulf, a gazelor acide care sunt uşor absorbite şi au contribuit la declanşarea reacţiilor chimice. Elementele prezentate vin în completarea susţinerii mele privind importanţa activităţilor desfăşurate de factorul uman,' iar pentru acest lucru voi preciza în cele ce urmează cum şi-a adus contribuţia la această deteriorare. în cazul colecţiei respective, începând cu depozitarea, s-au încălcat principiile conservării. Ştim foarte bine că depozitarea în saci de polietilenă este interzisă. Nu există motivaţia utilizării naftalinei în cazul colecţiei de cămăşi deoarece bumbacul, inul, cânepa, materialele de origine vegetală nu reprezintă materialul nutritiv de care au nevoie moliile. Respectarea unor principii nu absolvă nici un lucrător de muzeu, fie că e gestionar, custode, supraveghetor, muzeograf, conservator sau restaurator de obligativitatea ce se conturează pregnant atunci când decide aplicarea unor tratamente fie numai preventiv. Necesitatea utilizării naftalinei în acest caz trebuia motivată precizând:-efectele urmărite -metoda de lucru-compatibilitatea dintre produsul chimic şi obiectul de patrimoniu-în momentul utilizării urmărim ca obiectul de patrimoniu să nu fie afectat în vreun fel-tratamentul este eficient când există o relaţie specifică şi directă între scopul tratamentului şi substanţa folosită-dozarea produsului are o importanţă primordială, stabilindu-se doza necesară şi strict suficientă deoarece supradozarea poate avea efecte nedorite ( în cazul nostru cantitatea de naftalină din spaţiul respectiv, nu numai din sac, a depăşit cu mult doza normală - pentru 64mc s-au folosit peste 8 kg de naftalină )-modul de utilizare a fost cel care de fapt a cauzat în mare măsură deteriorarea, pentru că a fost presărat direct pe materialul textil-în momentul luării unei decizii care priveşte aplicarea unei metode prin utilizarea unui produs suntem obligaţi nu numai la cunoaşterea produsului chimic, a metodei de lucru, dar şi la prognozarea rezultatelor, ţinând cont de faptul că înainte de a trece la lucru avem toate elementele de care trebuie să ţinem cont şi pe care le inventariem când trebuie să hotărâm destinul unui obiect de patrimoniu. CONCLUZII în cazul nostru s-a dovedit superficialitate sau ignoranţă în respectarea unor principii care stau la baza oricăror activităţi umane. Nu s-a documentat în legătură cu proprietăţile produsului chimic şi a modului de utilizare, pentru că naftalina fiind o substanţă cu proprietăţi insectifuge putea fi folosită punând-o în punguţe de pânză agăţate în preajma obiectelor. în cazul obiectelor de cămăşi, utilizarea produsului nu e justificată.
