Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
Contribuţii cu privire la istoria presei române din Budapesta (1821 - 1945) Glück Eugen în stadiul actual al cercetărilor avem la dispoziţie doar sinteze incomplete, ce ignoră adesea varietatea profilului şi orientării periodicelor. Productele presei române din Budapesta nu au putut fi reunite pe parcurs într-o colecţie unitară. Actualmente ele trebuie căutate în bibliotecile din Bucureşti, Budapesta şi Cluj-Napoca. Doar pe această cale s-au putut evidenţia până acum, 72 titluri, inclusiv calendare. Apariţia periodicelor din Budapesta, mai ales în primele decenii de activitate, a fost facilitată de condiţiile locale. A stat la dipoziţie, la sfârşitul secolului trecut, tipografia universităţii. Mai târziu s-a lărgit spaţiul tipografic, culminând în crearea editurii şi tipografiei “Poporul Român” - 1901. Una din bazele spirituale ale presei române din Budapesta a fost catedra de limbă şi literatură română de la Universitatea “Pázmány Péter” înfiinţată în 1862, prima de acest fel. Buda şi Pesta au reunit în prima jumătate a secolului al XIX-lea o bogată colonie macedo-română, sensibilă la exigenţele naţionale. După 1867 s-a concentrat aici viaţa parlamentară, juridică şi administrativă cu o puternică intelectualitate. Publicaţiile cunoscute până la această dată, indiferent de durata apariţiei, acoperă întreaga gamă a periodicelor. Astfel găsim periodice cu profil politic 22, satiric 8, socialcultural 6, religios 5, oficial 4, didactic 4, literar 3, turistic 1. Deasemenea se cunosc 19 seriale de calendare. Presa politică a fost inaugurată de “Amicul Poporului”, apărut la 3/15 iunie 1848 la Pesta, continuând editarea până în toamna anului respectiv şi totalizând 23 numere. Ca redactor a funcţionat Sigismund Pop, paroh ortodox în Pesta. Ca orientare politică gazeta urmărea linia acelor români care căutau să obţină anumite drepturi din partea guvernului maghiar instalat după victoria revoluţiei izbucnită în martie 1848. Articolele publicate au salutat reformele legiferate, în primul rând abolirea iobăgiei şi au chemat românii la arme alături de revoluţionarii unguri. S-a acordat o atenţie prioritară revendicării privind separarea ortodocşilor români de ierarhie sârbă, creând o biserică naţională proprie. După informaţiile noastre la 12 iunie şi 1 iulie 1849, a apărut la Pesta “Democraţiea”, cu aceiaşi orientare ca “Amicul Poporului”. Există părerea că redacţia ar fi fost influenţată de Nicolae Bălcescu, care sosise la Pesta în cunoscuta lui misiune. După înnăbuşirea revoluţiei de la 1848 - 1849, reapariţia presei politice româneşti a devenit posibilă numai după destinderea provocată de apariţia diplomei din octombrie 1860. în 1861 apare “Concordia” la început sub redacţia lui Sigismund Pop 1861 - 1863. El este urmat de Alexandru Roman, primul titular al catedrei de limbă şi literatură română din Pesta 1863 - 1868. Din motive principiale a abandonat redacţia preluată de fiul lui Sigismund Pop. După nouă ani de la apariţie, din motive materiale, gazeta a fost sistată. Redacţia de la bun început a susţinut linia majorităţii deputaţilor români “naţionalişti” care cereau legiferarea drepturilor naţionale. Profund nemulţumit de legea votată în 1868, A. Roman a părăsit redacţia, succesorul său practicând o linie militantă mai moderată. O poziţie radicală a adoptat “Federaţia” 1868 - 1876 sub conducerea lui Alexandru Roman. Chiar titlul gazetei evidenţiază că se obiecta în primul rând unirea Transilvaniei cu Ungaria în preajma pactului dualist 1865 şi abolirea autonomiei ardelene.
