Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
276 Dorin Dărăban hrană pentru 15 zile, greutatea lor nedepăşind 20 de kg. Cei mobilizaţi vor avea dreptul să scrie sau să primească scrisori sau colete poştale. Cei care nu se vor supune, ca şi familiile lor sau cei care-i vor ajuta să se sustragă deportărilor vor fi aspru sancţionaţi4. începând cu 3 ianuarie 1945 a sosit în fiecare reşedinţă de judeţ un ofiţer sovietic, pentru coordonarea operaţiei de adunare a celor internaţi. Poliţia şi autorităţile de stat trebuiau să dea tot concursul solicitat. Cei concentraţi au fost duşi la anumite locuri de adunare iar hrana a fost asigurată 2-6 zile de autorităţile române. Locurile de adunare erau situate neaparat lângă o staţie de cale ferată. La 8 ianuarie Direcţia Poliţiei de Siguranţă dă ordinul telegrafic 32974 către Inspectoratele regionale în care se arată următoarele categorii de exceptaţi: femei căsătorite cu români, copii rezultaţi din tată român şi mamă minoritară, incapabilii de muncă infirmi şi bolnavii complet netransportabili, soţiile de origine etnică română. Se ridică minoritari înscrişi în partidele de stânga , specialişti din întreprinderi de stat, copii rezultaţi din căsătoria între un tată minoritar şi mamă româncă. De asemenea convoaiele celor internaţi se organizează de către poliţiile din zonele respective şi transportul este făcut de organele de jandarmerie. La 10 ianuarie 1945 într-un ordin telefonic, nr.33224, tot către Inspectoratele regionale se arată că mobilizarea se face după planurile întocmite anterior şi la termenele stabilite de delegatul jComisiei Aliate. Mobilizarea se face sub conducerea românească sub controlul sovietic. în cazul întreprinderilor se va decide de un delegat al fiecărei fabrici care dintre muncitori vor fi exceptaţi în raport cu necesităţile de lucru. Vor fi exceptate călugăriţele, cu excepţia surorilor de caritate, germanii apatrizi veniţi în ţară înainte de 1916 şi care au legătură cu familii româneşti sau cei care au produs venituri mari pentru ţară.' La 12 aprilie 1945 Ministerul Afacerilor Interne dă ordinul circular nr.278 în care se cere verificarea germanilor exceptaţi de la deportare. Datorită acestui ordin aflăm că au mai fost exceptaţi de la ridicare şi preoţii, călugării, ofiţerii, subofiţerii, maiştri, trupa - activi sau în rezervă- aflaţi sub arme. Toţi cei care au fost descoperiţi că au scăpat prin fraudă sau abuz au fost predaţi Cercurilor teritoriale, pentru a fi încadraţi în batalioanele de muncă din interiorul ţării. Vinovaţii pentru exceptările neregulamentare au fost arestaţi şi deferiţi justiţiei. Acţiunea de deportare, foarte bine organizată, a nesocotit orice drepturi ale omului, fiind pedepsiţi nu doar cei cei vinovaţi pentru dezastrul provocat de Germania ci şi cei nevinovaţi, care erau cei mai mulţi. Prin ordinul nr.51723, din 8 ianuarie 1945 al Inspectoratului General al Jandarmeriei către Inspectoratele teritoriale se arată că ordinul de deportare este dat de Comisia Aliată şi nu de Ministerul de Interne şi trebuie îndeplinit la temenele prevăzute. La 22 ianuarie 1945 ministrul sănătăţii , dr. I. Constantinescu a sugerat 9 categorii de exceptaţi de la deportare: cei căsătoriţi cu membri ai altor naţionalităţi, cei care luptaseră în armata română, cei căsătoriţi cu cetăţeni ai Aliaţilor, cei care nu au fost cetăţeni germani înainte de 23 August 1945, femeile însărcinate sau cu copii sub 7 ani, bărbaţii trecuţi din eroare ca etnici germani. Această încercare de a limita numărul celor deportaţi nu a avut rezultatul scontat.^ în nota Serviciului de Informaţii (SSI) în 5 februarie 1945, se arată că sovieticii au nesocotit criteriile de ridicare stabilite de autorităţile române şi Comisia Aliată. La Sibiu începând cu 10 ianuarie la ridicarea etnicilor germani a participat şi-un batalion NKWD, care în unele cazuri au împuşcat pe unii membri ai familiilor care aveau rude în SS german. în rapoartele S.S.I. din 24 ianuarie şi 3 ianuarie se arată că deportarea etnicilor germani este o pierdere importantă pentru potenţialul economic al ţării. Se mai spune că familii întregi au fost sfâşiate după hazardul vârstei:părinţi de copii, soţi de soţii, mame de copii rămaşi în grija rudelor . Pedepsirea fără discernământ în ceea ce priveşte faptele fiecăruia are pentru sistemul totalitar sovietic aceleaşi conotaţii ca şi procedeele fasciste. Reprezentanţii englezi au protestat formal doar pentru nerespectarea condiţiilor de triere şi nu pentru acţiunea de 4 5 6 7 4 Ibidem, pag.41 5 Ibidem , pag.43 6 Ibidem, pag.9 7 Adevărul de Cluj, februarie, 1994, Despre soarta germanilor
