Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
250 Gheorghe Haiduc îndeosebi în satele cu populaţie majoritar românească, cum este cea din Oaş, unde în fiecare sat au existat comunităţi evreieşti bine organizate, ocupând mai ales zona de centru a fiecărei aşezări. Prin ocupaţia lor de buni negustori şi mai târziu de buni comercianţi, şi-au acumulat o situaţie economică bună, iar pe plan religios în fiecare aşezare şi-au construit Sinagogă sau Casă de rugăciune, frumos amenajate şi mai ales la oraşe erau adevărate monumente de cult. Dar şi casele de rugăciune de la sate erau frumos împodobite şi cu un inventar de cult bogat, ceea ce înfăţişa ponderea economică şi bunăstarea fiecărei comunităţi.9 Din punct de vedere al cultului reliogios, aveau rabini şi cateheţi plătiţi , care se ocupau de cultivarea cultului lor. Limba maternă şi-o însuşeau în familie, apoi şi-o întregeau cu cunoştinţa istorico-religioasă în şcoli anume pentru copii iudaici. Cei din zona Oaşului erau trimişi, fie la Seini, fie la Sighet, unde funcţionau asemenea şcoli pentru ei. Mai târziu (perioada interbelică), erau cuprinşi în mod obligatoriu în învăţământul de stat.10 în Vama, întreaga populaţie evreiască, pe lângă limba maternă mai cunoştea şi vorbea perfect limba română şi cea maghiară. Deşi s-au ridicat din rândurile evreimii mulţi intelectuali, totuşi nu şi-au scris măcar sporadic propria lor istorie. Au lăsat ca istoria şi destinul lor să-şi depene firul mai mult prin viu grai, tradiţii şi obiceiuri pe care le respectau cu sfinţenie. Şi dacă cercetătorii mai tineri n-au prins timpurile când studiul şi cercetarea se puteau face chiar prin informatorii din rândurile lor, acum aceşti informatori lipsesc cu desăvârşire, putându-ne folosi doar de bătrânii satelor, care au locuit în vecinătatea fostelor familii de evrei. Noi în studiul pe care-1 efectuăm ne folosim de acei bătrâni care au fost contemporani şi vecini cu familiile de evrei. Prezentul studiu l-am început în primii ani de cercetare după cel de-al doilea Război Mondial. Am constatat prin cercetările efectuate că, comunităţile evreişti au fost încadrate în mod armonios în rândul populaţiei româneşti autohtone, răspândindu-se cumva cu o densitate făcută ca prin înţelegere aproape egală numeric în fiecare sat din cadrul zonei Ţării Oaşului. Afirmaţia se dovedeşte şi prin studiul atent pe care îl menţionăm mai jos cu explicaţia că, înainte de a trece la descrierea comunităţii evreieşti din Vama am găsit de cuviinţă ca să-i stabilesc acesteia locul pe care-l ocupă în cadrul comunităţii din Oaş, cu care era asociată simbolic prin limbă, port, obiceiuri, activitate comercială, şi prin înrudiri. Folosindu-ne în acest scop de un valoros document autentic reuşim ca să stabilim numericeşte toate comunităţile din zona Oaşului, după documentul intitulat: Şematismul veneratului cler al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureşului pe anul 1932, Districtul Ţării oaşului Pag.67-73. Deci, în mod cronologic vom enumera toate satele cu comunităţi evreieşti existente în perioada interbelică din Ţara Oaşului, precum şi oraşele cele mai apropiate zonei Oaş: 1. Batarei Izraeliţi 204 (casă de rugăciune) 2.Tămăşeni-II-30-II-3,Bixad-II-97 (casă de rugăciune) d.Boineşti-II-15-II-5.Călineşti-II-183 (casă de rugăciune) 6.Cămărzana-II-100 (casă de rugăciune) 7.Certeze-II-352 (casă de rugăciune) 8.Comlăuşa-II-118 (casă de rugăciune) ’ Sárközi Francisc 88 ani str.Principală nr.700 Vama. 10 Act nr.88/1942 dat de Direcţiunea Şcolii, către Inspectoratul Şcolar Satu -Mareţîn limba maghiară).
