Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
98 5. Ibidem, p. 55, nota 63. Autorul nu este sigur, dar această colonizare poate fi plasată oricând în jurul anului 1300. 6. Ibidem, p. 55, 95, 97. Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului. Bucureşti, 1940, p. 62, consideră că la mijlocul sec. al XV-lea un grup de ruteni „s-a strecurat“ în ţinutul stăpânit de voievodul loan de Rozavlea şi au întemeiat satele respective. 7. Belay V, op, cit., p. 73-74. 8. Petrovay G., Oklevélek Maramaros vármegye történetéhez. în Történelmi, Tár, X, 1909, p. 510. 9. I. Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din sec. XIV şi XV Sighet, 1900, p. 531. 10. R. Popa, op. cit., p. 55, nota 64. 11. Ibidem, sub satele respective, p. 114-188. 12. I. Mihályi, op. cit., p. 223. 13. R. Popa, op. cit., p. 57, este prea categoric în negarea prezenţei rutenilor în Maramureş înainte de această perioadă. 14. Zsátkovics K., A Koriatovicsok. în Századok, 1900, p. 509-517, cu discuţia şi bibliografia problemei. Vezi şi Belay V., op. cit., p. 88-89 şi nota 77. 15. R. Popa, op. cit., p. 56, nota 70. 16. I. Mihályi, op. cit., p. 247. 17. R. Popa, op. cit., p. 94. 18. P. Binder, Contribuţii la studiul dezvoltării feudalismului în Maramureş şi în nordul Transilvaniei. în SAI, X, 1967, p. 52, susţine chiar colonizarea rutenilor de către Drâgoşeşti în Bocicoi şi Lunca. 19. R. Popa, op. cit., p. 67-68 şi 71, consideră că aceasta marchează începutul colonizării rutene în Maramureş. La fel şi I.A. Pop, Statutul social-economic al cnezilor din Ţările Române în sec. XIV-XV. (II), AIIAA.D. Xenopol, laşi, XXV/2, 1988, p. 381 şi nota 21. 20. R. Popa, op. cit., p. 66, 93. 21. Ibidem, p. 107. 22. Ibidem, p. 56. 23. Călători străini despre Ţările Române. III, p. 441-442. 24. I. Mihályi, op. cit,, p. 29-30. 25. Belay V, op. cit., p. 163. 26. La sfârşitul sec. al XV-lea satul Domneşti a intrat sub stăpânirea nou venitei familii maghiare Pogány de Cseb. Aceştia şi-au creat prin abuz şi cotropiri un domeniu feudal cu centrul la Domneşti. Probabil au adus slujitori unguri de pe vechile domenii care au constituit în sec. al XVI-lea o comunitate bisericească. Doar astfel se poate explica funcţionarea unei biserici reformate aici în sec. al XVII-lea. Cf. A.F. Lampe, História ecclesiae reformatae in Hungária et Transylvania. 1728, p. 609-610. 27. Belay V, op. cit.. în registru sub satele respective. 28. Ibidem, p. 160. 29. Arhivele Naţionale, filiala Baia Mare, Fond Prefectură, seria Familii nobile maramureşene, nr. 564, p. 6-12. 30. Ibidem. I.c. 31. Ibidem. I.c., un iobag din Raho, Andrei Kapi, îşi amintea în 1551 de realităţile găsite de el când s-a aşezat în sat cu peste 32 de ani în urmă. 32. Ne-am folosit de informaţiile publicate în Registrul aşezărilor al lui Belay V, op, cit., p. 120-221. Am utilizat informaţiile referitoare la proprietari precum şi onomastica întâlnită în sec. al XVI-lea. Pentru satele care nu au denumire românească am utilizat-o doar pe cea maghiară. 33. Arhivele Naţionale Maghiare, Budapesta, E 158, A. 2642, tom XXI. în conscripţiile de la mijlocul sec. al XVI-lea exista o rubrică specială pentru casele nou construite, adică pentru coloniştii nou aşezaţi, care erau scutiţi de taxe.
