Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
ISTORIE Colonizarea rutenilor în Maramureş în sec. XV-XVI Marius Diaconescu Aşezarea rutenilor în Maramureş a fost un proces continuu cu o intensitate variabilă de-a lungul a câteva secole Fenomenul a marcat profund evoluţia istorică a societăţii maramureşene in general nu poate fi delimitat de cel petrecut în comitatele vecine Bereg. Ung. şa Imigrarea rutenilor in teritoriul fostului regat medieval ungar a generat o istoriografie vastă cu opinii divergente1. Procesul a fost analizat in general, pe ansamblul prezenţei rutenilor in Ungaria Doar monografiile regionale au reuşit partial să contureze o imagine mai apropiată de realitate. Datorita ponderii românilor in comitatul Maramureş, ipotezele istoricilor nu au scăpat de influenţa aspectului politic al problemei Belay Vilmos autorul unei monografii a Maramureşului2, care a cercetat in profunzime istoria regiunii, prezintă parţial eronat fenomenul respectiv. Radu Popa, în monografia sa din 19702. a evitat o abordare directă, probabil şi datorită restrângerii perioadei cercetate la sec. al XlV-lea. în studiul de faţă ne-am propus o sistematizare a fenomenului imigraţiomst rutean. Am utilizat informaţii din diplomele medievale, publicate şi inedite, precum şi cele cumulate in registrul satelor de la finalul lucrării lui Belay V. O mare parte a izvoarelor utilizate de istoricul maghiar le-am cercetat şi am constatat acurateţea transcrierilor toponimice şi onomastice. în special evoluţia proprietarilor satelor rutene, precum şi onomastica întâlnită în sec. XV-XVI. au constituit premisele studiului prezent. Un instrument esenţial l-a constituit o hartă amănunţită a comitatului Maramureş care ne-a permis să sesizăm influenţa mediului geografic asupra colonizărilor. în primul rând există un grup de ruteni relativ izolaţi de masa ucraineană din zonă. Satele de pe valea Ruscovei au un statut deosebit. Dacă abordăm regiunea dinspre satele româneşti de pe valea Izei şi a Vişeului (dip punct de vedere geografic) pare intr-adevăr o enclavă, după cum o numea şi R. Popa4. Acest grup de ruteni a venit din Pocuţia peste munţi Doar astfel se poate explica existenţa acestei enclave. Toponimul Orozviz dat satului Ruscova presupune prezenţa rutenilor pe această vale cel puţin din prima jumătate a sec. al XIV- lea® Faptul că sunt sate iobăgeşti şi proprietarii lor sunt nobili români din localităţile din apropiere indică o colonizare cu acceptul acestor stăpâni de pământ Satul iniţial a fost Ruscova din care. pe la sfârşitul veacului al XlV-lea, probabil prin roire sau noi colonizări, sa întemeiat şi Poienile de sub Munte®. Teoria lui Belay V. cu privire la românizarea unor sate rutene ca Petrova si Leordina7 este inacceptabilă. Preotul David este numit în documente atât „presbyterus ruthenorum"® cât şi „presbyterus valachorunV'0 Nu poate fi folosit ca indiciu pentru identificarea etniei satului Leordina Există însă posibilitatea unui amestec de populaţie. Iar în Petrova, cu tot numele slavizat, nu cunoaştem ca familiile de acolo sâ fi fost numite rutene vreodată. Prezenţa rutenilor pe valea Bârjavei, teritoriu alipit Maramureşului la mijlocul sec al XV- lea. se leagă de cei din Bereg şi este mai timpurie10. Plasarea întemeierii unora dmtr< sate la sfârşitul veacului al XlV-lea, cum o face R. Popa11. este forţată. Prezenţa rutenilor în Bereg şi Ung este cu mult mai veche. Bisericile rutene din Zadnia şi Dolha. menţionate in 141812. indică existenţa unei comunităţi bine închegate cu o oarecare vechime în satele respective. Este posibil ca pornind din aceste zone, încă înainte de sfârşitul secolului al XlV-lea să fi penetrat grupuri reduse de ruteni în partea vestică a Maramureşului12. Primul mare val de colonişti s-a aşezat la cumpăna sec XIV-XV Legenda potrivit
