Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Artă
387 puternic accentuate. în mâna dreaptă ţine strâns un potir, simbol al credinţei şi al lui ISUS17. în mâna stângă ţine o pasăre. Deasupra cu majuscule latine stă scris FIDES. în dreapta virtuţii, în planul al doilea este redată foarte plastic scena dramatică a încercării la care-l supune Dumnezeu pe Avraam, cerându-i să-şi ucidă unicul fiu, ca dovadă a credinţei sale neţărmurite în Dumnezeu. Artistul surprinde punctul culminant al dramei, când, Avraam gata să-şi jertfească singurul copil pe Isaac, este împiedicat de un înger ieşit din nori, care-i reţine mâna ridicată, înarmată cu sabia gata să ucidă. Isaac este reprezentat îngenuncheat, cu mâinile împreunate la rugăciune, iar Avraam în haine lungi, bărbos, cu mâna dreaptă ridicată, ţinând sabia, iar cu cea stângă ţine capul copilului. Deasupra lor îngerul cu aripile desfăcute opreşte mâna ucigaşă. Şi aici meşterul argintar, asemenea reprezentării dragonului, a respectat întocmai Sfânta Scriptură: “Iar dacă au ajuns la locul de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să înjunghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: Avraame, Avraamel... Iar îngerul a zis: Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici singurul fiu al tău”18. Meşterul argintar a surprins foarte bine momentul aducerii jertfei, acentuând dramatismul, prin încordarea la maximum a figurilor. Scena prezentată ne aduce aminte de opera lui Lorenzo Ghiberti (1381-1455) de pe porţile de bronz ale baptisteriuiui din Florenţa, care tratează tot tema sacrificiului Iui Avraam. Şi Ghiberti îl reprezintă pe Avraam în momentul în care, viond să împlânte cuţitul în gâtul fiului său Isaac, este oprit printr-un gest brusc de un înger19.Scena de pe cupă, cu toate că este de dimensiuni foarte mici se remarcă prin preciziunea cu care este redată mişcarea impetuoasă. Totodată trebuie să subliniem şi claritatea şi naturaleţea scenei, şi avântul pe care nu-l găsim în compoziţiile anterior prezentate, mai potolite. în partea stângă a Credinţei (Fides), mergând în sensul invers al acelor de ceasornic, este prezentată scena jertfei berbecului agăţat, împotmolit între ramuri, care va fi pus pe rug în locul lui Isaac. "Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş Şi ducându-se Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său”28. Scena este dominată de figura berbecului, cu coarnele împotmolite, în faţa lui, Isaac copil cu mâna dreaptă îşi ajută tatăl, pe Avraam - care este reprezentat doar bust, stând în spatele berbecului - să elibereze animalul de jertfă. Nici această scenă nu este mai calmă, personajele sunt încă încordate după drama ce era să se petreacă. Artistul insuflă o atmosferă de spaimă, scena este plină de mişcare. Tehnica este identică, personajele sunt realizate prin ciocănire, iar fundalul prin gravare. între cele trei virtuţi în cele trei registre artistul a aşezat trei flori simbolice creştine: laleaua - care conform simbolisticii creştine întruchipează frumuseţea şi moartea, apropierea dintre acestea două21. Această floare este un motiv decorativ preferat în evul mediu, în domeniul metalelor. Din punct de vedere artistic laleaua este foarte frumos realizată, prin tehnica ciocănirii, cu petalele uşor rotunjite, este redată în manieră baroc, frunzele şi petalele în plină mişcare. Cealaltă floare este un crin, executat în aceeaşi manieră ca şi laleaua, cu petalele puţin desfăcute, cu o frunză şi un boboc desprinse din tulpină de o parte şi alta Crinul îşi are şi el valoarea în simbolistica creştină, unde este considerat ca floarea paradisului, simbol al lui Isus şi al luminii22. Crinul alb poate fi şi simbolul Sfintei Fecioare22. Cea de-a treia floare de pe cupă este trandafirul, la fel de frumos realizat prin ciocănire, în manieră baroc. Această floare a devenit în creştinism simbolul Maicii Domnului (Rosa Virtuosa) şi al lui Isus Hristos (Rosa aurea)24. Din punct de vedere artistic capacul cupei prezintă o valoare deosebită, realizarea
