Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
365 se manifesta prin băşicuţe cu sânge ieşite pe corp şi la scărpinare se spărgeau în urma cărora rămâneau nişte adâncituri, care dând un aspect fizic urât mai ales feţei celui bolnav. împotriva vărsatului mare se foloseau băi de catrafoi33. Au mai fost apoi o mulţime de boli externe care trebuiau tratate băbeşte, unele dintre acestea erau bolile de piele ca de exmplu Pecingina (petico-cinis) care avea efectul de cădere a părului şi „curul de găinaţ“ care boală de piele era motivată că cel în cauză s-a uitat la găină în momentul în care se oua. Boaia era o ciupercă care se extindea de la interior spre exterior mai ales pe faţă, formând cercuri de mărimea unei monede şi care avea pe margini nişte băşicuţe cu lichid şi provocau o mâncărime, iar prin scărpinare ciupercile se extindeau. Tratamentul pentru cele doup feluri de ciuperci diferite era acelaşi. Se amesteca ulei de floarea soarelui cu praf de piatră vânătă, apoi cu soluţia obţinută se ungeau ciupercile de mai multe ori pe zi. Se mai folosea ca şi unguent lichidul de pe ţeva pipei, şanţul din fundul pipei de la unii bătrâni33 care fumau. O altă boală era „spurcul la copii“, care se manifesta ca o ciupercă cu scoarţă groasă pe întreg capul copilului şi se zicea că a pus mâna pe capul celui în cauză o femeie „spurcată“ care nu se spăla în timpul „ciclului“3^ Pentru vindecare se folosea ulei prăjit cu ceapă sau ulei de in. Mai erau apoi „bubele dulci“ şi apăreau pe faţa şi mai ales pe guriţa copiilor. Boala era contagioasă şi se trata cu fiere de porc amestecată cu grăsime luată de pe intestinele porcului când acesta se tăia. Se prepara prin amestec fierea cu untura culeasă, apoi se punea în borcane bine închise şi se păstra la răcoare folosindu-se ca şi unguent pentru mai multe boii. Preparatul se numea „fonădău“. Se mai folosea scai albastru prăjit în ulei amestecat cu cenuşă din lemn de prun. O altă boală era „orbeţul“ care se mai numea şi erizipel se manifesta mai mult prin apariţia unor inflamaţii la exteriorul nasului însoţite de pete roşii care provocau mâncărime. Prima măsură de lecuire era aceea de a da celui bolnav ca să fumeze 2-3 zile, apoi inflamaţia şi mâncărimea dispăreau. La copii se sufla de către un fumător fumul pe faţa lui în scopul de vindecare a bolii. Se mai folosea ca unguent şi fonădăul dar cu mare grijă şi în strat foarte subţire pentru a nu irita pielea bolnavului33. Vara, din cauza unor încălţăminte neadecvate mai ales la copii prin frecarea piciorului în încălţămintea incomodă se formau bătături, denumite în popor „laba de raţă", prin julirea pielii care netratată se infecta. Primul tratament erau băile în ceai de muşeţel. După aceea se punea frunză de „zărnă“33. Pe bătătură de mai multe ori pe zi, apoi iar se spăla rana cu muşeţel şi tratamentul se repeta până ce rana începea să se usuce. Se mai folosesc şi frunza de minciună (Plantago lanceolata) odată cu scuipat. Vara din cauza căldurii oamenii se „muşchiau“ între degetele de la picioare. Tratamentul era destul de simplu. Se udau degetele cu urină de mai multe ori pe zi şi vindecarea era rapidă37. Mulţi copii vara umblau fără opinci în picioare şi erau expuşi ca să primească înţepături de spini în talpă şi dacă spinul era scos totuşi locul se irita. în asemenea cazuri se punea un tampon de slănină sau o bucăţică de bitum încălzit pentru a grăbi coacerea. Apoi se storcea bine partea infectată după care se spăla cu alcool. Tot pe înţepături sau umflături la picioare se punea frunză de brustur (Lappa Maior) sau bucăţi de roşii care aveau proprietatea de a curăţii locul infectat33. La unii tineri mai ales în perioda adolescenţei apăreau pe corp nişte „buboi“ (furunculi). Bătrânii spuneau că li se curăţă sângele, dar pe tineri nu-i încânta acest lucru, deoarece buboii erau foarte dureroşi şi în prima fază produceau temperatură bolnavului, sau îi apuca un exces de friguri. Pentru ameliorarea şi grăbirea coacerii se înmuia pâine de porumb în lapte dulce, cu care se făcea apoi un tampon care se aplica pe buboi mai ales
