Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
359 suferinzi. în multe cazuri prin succesul lor de vindecare îşi câştigau faimă în rândul populaţiei săteşti. Dar şi invers, atunci când lecuirea bolnavilor nu reuşea, şi-i pricinuia grăbirea morţii celui în cauză. în asemenea situaţii, stârnea groază mai ales pentru familii şi etichetau pe baba tămăduitoare în fel şi chip. Şi tratamentul era considerat făcut cu rea credinţă de către baba angajată în vindecări. Nu am dori să se creadă că activitatea medicilor existenţi în Oaş nu era cunoscută şi recunoscută, mai ales în rândul intelectualilor şi în rândul oamenilor avuţi. La Negreşti, imediat după Primul Război Mondial a fost repartizat Alexandru venit de la Turulung, care a desfăşurat o vastă activitate pe teren medical şi erau mulţi suferinzi care mergeau cu încredere la el. Dacă era invitat acasă la domiciliul bolnavilor nu refuza deplasarea pe care o făcea cu maşina proprie, el fiind ai doilea proprietar de maşină din Oaş. Primul fiind inginerul silvic Puşcaşi. Au trecut mulţi ani după Război, până când în zona Oaşului au fost repartizaţi medici. La Vama, prin anul 1946 în calitate de moaşă a fost Tat Floare, care deşi nu avea o pregătire superioară totuşi a funcţionat pe bază de salariu asigurat de către secţia sanitară, care a funcţionat până prin anul 1958. Apoi între anii 1959-1967 a venit ca moaşă repartizată cu pregătire de specialitate Warsay Ireni, care de fapt în mod temporar a mai lucrat în Vama şi în perioada interbelică. în anul 1954 a venit în calitate de sanitar Cseh Vasile, care şi-a însuşit pregătirea sanitară în armată şi a funcţionat până prin anul 1968. Fiind mare lipsă de cadre sanitare cu pregătire s-a înfiinţat în anul 1964 la Sighetu- Marmaţiei, Şcoala Sanitară de Surori Medicale şi de Moaşe, care a pregătit mai multe serii de tineri cu o durată de doi ani. Vestea despre acea şcoală a ajuns şi la Vama unde s-a instruit şi Demeter Emilia (căsătorită Onuţ), care funcţionează şi în prezent în aceaşi calitate la Dispensarul Uman Vama. în anul 1956 a început construcţia Spitalului din Negreşti Oaş, care după punerea lui în funcţiune deserveşte şi astăzi întreaga zonă a Oaşului. Apoi în întreaga zonă au apărut şi medici pregătiţi, printre care redăm mai jos numele câtorva medici care s-au remarcat prin buna lor activitate în calitate de profesionişti. în anul 1960 a fost repartizat în Vama dr. Lucái Gheorghe, care a funcţionat până în anul 1966. Apoi dr. Sántái Béla 1967-1974, dr. Peter Viorica 1975-1980, Filep Rodica 1981- 1983, dr. Haidel Ladislau 1984-1992 apoi au urmat şi alţi medici dar fără să-şi câştige un renume prin munca lor profesională. Poate din cauza că unii erau detaşaţi pe perioade scurte de timp de la Satu Mare, populaţia nereuşind să-i cunoască pentru a fi consultaţi de ei. Am făcut această incursiune succintă în istoria activităţii sanitare pentru ca, cititorul să poată face o comparaţie cât mai clară între trecut şi prezent pe linie sanitar-umană şi de a înţelege mai bine de ce medicina populară era strict necesară şi fiind considerată pentru marea majoritate a populaţiei unica posibilitate de tămăduire a bolnavilor. Dar fără să neglijăm faptul selecţiei naturale, care se oglindeşte mai pregnant în documentele vremii şi mai ales în Matricolele de Stare Civilă, de unde reiese clar sporul de natalitate pe diferite perioade după prezenta situaţie: Matricola anului Născuţi Căsătorii Decese 1840 16 11 20 1841 26 4 10 1842 27 4 9 1844 23 7 9 1845 29 7 23 1846 24 8 23 1847 20 7 9 1848 32 14 30
