Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)

Etnografie

342

mâinile de aur. „Numai moaşa are dreptul de a lua copilul cu mâinile goale. Altcineva nu-i

este iertat căci nu-i este bine“ (2,408).

Urmează imediat după naştere, atât a omului, cât şi a anului, elementele oraculare, în vreme ce ursitorii anului sunt cei trei Crai de la Răsărit, datină reflectată în mersul cu

Steaua:

„Trei Crai de la Răsărit

Cu steaua au călătorit

Când din cale purcedea

Steaua ‘nainte mergea“. (1,136),

ursirea omului se face de către ursitoarele femei, replicile româneşti ale anticilor Moire: „în prima noapte după naştere moaşa dormea lângă copil ca să i se arate în vis ursitoarele“ (2,408). Exista, aşa cum cum se ştie, un întreg ritual de întâmpinare a acestor ursitoare, în aşa fel încât soarta copilului să fie „ţesută“ într-o manieră cât mai benefică pentru el.

Ritualurile oraculare culminează la 1 ianuarie de Sfântul Vasile După 6 zile, la 6 ianuarie urmează Bobotează, când are loc purificarea prin apă a casei, precum şi de preot a apelor curgătoare, procedeu prin care se alungă dracii din ele (3,16).

Cât priveşte viaţa noului născut, trebuie remarcat că botezul său se efectuează „La 8 zile de la naştere în ziua botezului vine nănaşa acasă ca să ia pruncul şi să-l ducă la biserică“ (2,140). Un element foarte interesant a acestei perioade, element ce ţine de sărbătorile anului, este acela referitor la Sâmpietrul de Iarnă (la 10 zile după Bobotează), şi care lipseşte sau a fost pierdut din sărbătorile omului... Posibilele urme se vor mai fi păstrând numai în Balada Şarpelui, ce se referă la individul în pubertate şi care comportă rituri de iniţiere. Se ştie deci, că la Sâmpietrul de lamă, Petru orânduieşte fiecare lup după prada sa. Nu poate să ne scape asemănarea dintre lupul supus unui patron, în speţă Sf. Petru, cel mai interesant şi mai enigmatic dintre sfinţi, şi iupul iniţiatic, care la origini era şi iniţiatorul fiecărei odrasle. Confreeriile Völkerwanderung, despre care scrie M. Eliade, poate tocmai la acest aspect se referă. Oricum, precizăm încă de pe acum, şi vom reveni şi pe mai departe: Sf. Petru şi lupii săi intervin după fiecare moment de criză al anului, trădând de fiecare dată ritualuri ce ţin de vârstele omului. Astfel, la 16 ianuarie, Sf. Petru împarte lupii şi prada, procedură ce relevă clar valenţe iniţiatice. La 29 iunie, după solstiţiul de vară, Sf. Petru şi lupii săi comportă proceduri legate de răscumpărarea sufletelor din robia Diavolului, implicându-se deci în acte eroice ce ţin de maturitatea omului şi a anului; iar la Filipi, la 4-6 noiembrie, acţiunile lupilor lui Petru ne indică semnificaţii funerare.

După fiecare moment crucial al anului, de prefaceri majore, urmează acest Sf. Petru şi lupii săi, care deschid zile închinate morţilor. După fiecare etapă de acest tip, să-i spunem Katartica. urmează o nouă vârstă a anului.

Trecem acum la cea de-a două etapă a anului şi a omului, şi la sărbătorile legate de ea. Acest ciclu cuprinde Rusaliile, Sânzienele, Sf. Petru, Sf. Mie. Nota esenţială a acestei etape este sinteza, legătura contrariilor, precum şi trecerea de la imatur şi rău, la matur şi bine. La 50 de zile după Paşte vin Rusaliile, privite în unele zone ale ţării ca fiice ale lui Rusalim împărat, duşman făţiş al creştinismului (4,18). Mai poartă şi denumirea de lele, Frumoase, Dânsele. Au în general puteri malefice. împotriva lor luptă Căluşarii: „Poporul crede că ei au puteri vindecătoare dacă joacă peste cei pociţi de Zâne“ (4,56). „în ziua de Rusalii nimeni nu trebuie să doarmă, ci să petreacă pe Căluşari pe unde vor juca, iar dacă va trebui să se culce să-şi pună sub căpăti un cuţit, ca să nu se trezească pociţi“ (4,69).

După ce echilibrul forţelor binelui şi ale răului s-a restabilit, este deschisă în toată plenitudinea sa următoarea secvenţă a ciclului: căsătoria dintre cer şi Pământ, dintre băieţi şi fete. Este momentul de apogeu din viaţa omului şi a anului, când sevele viului ajung până în cele mai umbrite cotloane ale fiinţării. Este timpul unirii.

Fetele care vor să se mărite, alături de băieţii apţi de însurat, se strâng prin sate de Sânziene, pe înserat. Băieţii fac ruguri, aprind focurile şi se învârtesc în sensul mişcării