Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
143 să-i învingă pe sârbii - siavi care ne urăsc, deci să învingă turcul, care, deşi în trecut a cauzat naţiunii noastre atâta amărăciune, de mai mult timp ne este prieten, mai ales după bătălia noastră din 1848-1849, oferind alor noştri refugiu şi adăpost. (...) Spre sfârşitul anului trecut (1876 n.a.) luptele păreau să scadă în intensitate; în luna aprilie a acestui an (1877 n.a.) ele au fost reluate, numai că acum marea putere a muscalilor sau Rusia a preluat roiul de asasin; anul trecut ea s-a dovedit a fi slabă şi, astfel, sârbii au şi fost înfrânţi; acum stau fată în faţă muscalii şi turcii, atât în Turcia europeană, cât şi în cea asiatică. In luna mai măcelul era deja în toi, îndeosebi pe frontul asiatic; muscalii au intrat în Europa prin Moldova şi au înaintat nestingheriţi prin Muntenia Mare şi Muntenia Mică (Oltenia n.a.), postându-şi uriaşa armată de-a lungul malului muntean al Dunării, având ioc intense schimburi de artilerie la Dunăre şi chiar dincolo; în lunile iunie şi iulie conflictul sângeros s-a desfăşurat şi continuă şi acum pe teritoriul bulgar; muscalii se comportă barbar faţă de bieţii turci; în teritoriile cucerite îi asasinează pe turci şi cu ajutorul bulgarilor sălbatici, de la sugari până la bătrâni. Toate satele şi oraşele o ruină şi cenuşă sunt, spre dezonoarea pretinsei civilizaţii a secolului al XlX-lea: în luna august se putea citi zilnic despre asasinarea a mii şi mii de oameni. Până în prezent se pare că turcul a învins de mai multe ori decât muscalul; dar că ce va fi până în final, urmaşilor li se cuvine a şti. (...) Anul (1877 n.a.) s-a derulat prin lupte criminale neîntrerupte; în a doua parte a anului nu numai muscalii, dar şi sârbii s-au răsculat din nou, urmare intrigilor ţesute de către ţar; împotriva turcului au fost instigate întreaga Românie, Bosnia, Muntenegru, Bulgaria şi Grecia, reuşind laolaltă să-i răpună pe turci până la finele anului; armata victorioasă a muscalilor a înaintat până la Constantinopol, iar populaţia turcă s-a refugiat şi ea până la Constantinopol din calea ei, dacă nu cumva au pierit din cauza foametei şi a frigului. Anul 1878 i-a găsit, de asemenea, pe bieţii turci în focul luptelor criminale. (...) în primăvara iui 1878 turcii au fost biruiţi în cele din urmă de marea putere a muscalilor, fiind părăsiţi de toate marile puteri europene. în sfârşit, în cursul lunii iunie s-a întrunit Congresul de la Berlin (13 iunie - 13 iulie 1878 n.a.), unde s-a hotărât ca turcii să părăsească fortăreţeie Vldin, Nicopoie. Vama, Şumia ş.a. Ba mai mult, armata austroungară a trebuit să intre, cu acordul Europei, în Bosnia, mai apoi în Herţegovma şi să le ocupe Au şi intrat la începutul lui august, dar repede s-au pomenit în mijlocul unui duşman criminal şi sălbatic; a început un măcel groaznic, răsculându-se împotriva austro-ungurilor bosniecii, turcii, sârbii, muntenegrenii ş.a., de atuni plâng mii şi mii de (femei), fraţi, orfani, văduve: azi, 7 septembrie, masacrul continuă, oare unde va fi sfârşitul? (..) Des fragments d’une chronique du departament de Satu Mare. La crise orientale 1875-1878. (Resumé) Apres une breve introduction, on a présenté des fragments d’une chronique, appartenent a l’églíse protestante d'Agriş, relatif a la crise orientale de 1875-1878 et, implicite, participation de la Roumanie dans la Guerre d’lndepéndance contre les Turcs, idéal de tous les Roumains, événement qui a attiré la Sympathie et le soutien des Roumains de Satu Mare. t
