Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
86 Maria Floruţ, Sorin Floruţ 4 fenomenul dispăruse, căci la întrebarea a opta a chestionarului în nouă puncte răspunsul este invariabil: nu există sesii pustii.13 O altă obligaţie fiscală a ţărănimii o reprezenta întreţinerea armatei, încartiruirea şi apri vizionar ea militarilor, numită „portio“, sursă de greutăţi suplimentare, de abuzuri şi umilinţe pentru ţărani. Pentru secolul al XVIII-lea, în arhivele sătmărene nu există documente referitoare la „portio“. Abia în prima jumătate a secolului al XIX-lea, apar referiri la „portio“ şi la obligaţia unor comune de a trimite recruţi. Astfel locuitorii din Cămin, care întreţineau permanent o parte a cavaleriei din comitat şi un ofiţer, au cheltuit în 1827 243 fl. şi 52 creiţari.14 Pe lângă aceasta, localitatea era obligată să dea recruţi, iar în caz că din diferite motive nu-i dădea, trebuie să plătească pe cineva cu o sumă mare ce se situa în jurul a 250 fl., în afară de banii pentru anii de cătănie efectuaţi în contul localităţii. Un astfel de soldat a primit din partea localităţii pentru cei zece ani de cătănie 616 fl. şi 54 cr. Localitatea era obligată şi cu „porţii“ în alimente, lemne şi bani pentru armata din Debreţin.15 în caz de încartiruire, suma datorată anual creştea, cum s-a întâmplat la Sanislău. Localitatea plătea anual 102 fl. şi 27 cr. în 1827, cu ocazia încartiruirii, locuitorii au plătit suplimentar 71 fl. şi 23 or.16, adică mar mult cu peste 2/3 faţă de ceea ce cheltuiau în miod obişnuit. Din documentele secolului al XVIII-lea rezultă implicit şi o parte a structurii sociale aşa cum a fost ea surprinsă de autorii acestora. în esenţă existau ţărani aserviţi şi nobili. Ţăranii se diferenţiau în iobagi, jeleri şi „miserabiles“ (săracii). Iobagii erau veşnici (ereditari) şi cu liberă strămutare (libertini), iar jelerii se clasificau în „cu gospodărie“ (inquilini domus habentes) şi „ fără gospodărie“ (subinquilini). Documentele amintesc sporadic ucenici, meseriaşi, intelectuali (doctori, profesori, ingineri, preoţi etc.) ,a căror pondere în populaţia oraşului şi zonei este în creştere concomitent cu dezvoltarea economico-socială. Nobilii cunoscuţi în zonă în prima jumătate a sec. XVIII-lea erau: Frandsc Rákóczi — cel mai mare feudal până la pacea de la Satu Mare — stăpânea domeniul Eced compus din 162 sate, printre car© Moftinul Mare, Ciumeşti, Cămin, Foieni, Sanislău, Urziceni; Alexandru Károlyi — stăpânea Cărei, Tiream, Căpleni (nu singur), iar după pacea de la Satu Mare devine cel mai mare feudal din zonă prin luarea în stăpânire a pământurilor ce-i aparţinuseră lui Fr. Rákóczi, precum şi prin cumpărare de noi posesiuni (jumătate din Petreşti, jumătate din Cămin care aparţinuse fiscului, ca şi a satului Sânmiclăuş; Jăsztrăbszky János — stăpânea Resighea din 1720; contele Barkoczy stăpânea o part© din Berveni; contele Teleki stăpânea la Berveni şi Domăneşti; Kállay, Fiilep, Pinkőczy, Tasnádi, Kozák, atestaţi la Berveni. Asupra relaţiilor agrare din a doua jumătate a see. al XVIII-lea suntem mai bine informaţi, în special prin exploatarea documentelor de arhivă referitoare la conscripţia şi reglementarea urbarială din 1772— 1774. Documentele ajunse până la noi ne permit reconstituirea cu mult 13 Arhivele Statului Cluj-Napoca, fond cit., Conscripţio urbarialis Reszege; Arhivele Statului Satu Mare, Fond Tribunalul judeţean Satu Mare, Acte urbariale,. dos. 518, 528, 529, 887, 897, 1355, 1533, 1741. 14 Arhivele Statului Satu Mare, fond cit., dos. 518. 15 Fond cit., dos. 519.
