Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
236 Cornel Grad 2 ţionarea expresă că ea devenea operabilă numai în cazul unei agresiuni din partea Bulgariei şi Ungariei4. Odată cu începuturile deceniului 4, M.St.M. român, în concordanţă cu poziţia politieo-diplomatică şi militară a României faţă de creşterea pericolului revanşard german şi, concomitent, faţă de ineficienţa Ligii Naţiunilor vizând contracararea acestui pericol, a elaborat noi planuri de campanie bazate pe ipoteza unui conflict european generalizat. In această situaţie, efortul principal al armatei române trebuia îndreptat spre apărarea frontierei de Vest, ameninţate de o presiune conjugată nazisto-horthystă. După semnarea în 1933 a Convenţiei de definire a agresiunii, la care a aderat şi U.R.S.S., se putea spera, îndreptăţit, că frontiera din Est — luând în calcul şi îmbunătăţirea relaţiilor României cu colosul bolşevic — nu mai era în pericol imediat. Mai mult, se putea spera chiar pe o intervenţie sovietică, alături de Franţa şi Cehoslovacia, împotriva Germaniei, în cadrul unui conflict european. Ghidat de aceste considerente politico-strategice, planul de apărare elaborat de M.St.M. român în 1933 prevedea efortul principal în Vest, în Est lăsându-se doar forţe de acoperire. Pentru a face faţă posibilei agresiuni a Ungariei în Est, Frontului de Vest i-au fost repartizate 5 corpuri de armată5: C.6.A. (diviziile 16, 17 şi 20 infanterie), C.7.A. (diviziile 1, 18, 19 infanterie), C.I.A. (diviziile 2, 3, 11 infanterie), Corpul vânătorilor de munte (diviziile 1 şi 2) şi Corpul de cavalerie (diviziile 1 şi 3 cavalerie), deci un total de 13 divizii. Doi ani mai târziu, în 1935, având în vedere evoluţia favorabilă a relaţiilor cu U.R.S.S., potenţată şi de încheierea Tratatului franco-sovietic (2 mai 1935), planul de campanie al Comandamentului român a rămas, în esenţă, acelaşi, sporindu-se doar numărul forţelor angrenate în efortul de apărare a frontierei de Vest: de la 13 la 18 divizii6. în 1936, planul operativ pentru Frontul de Vest a fost modificat structural, organizându-se o siguranţă puternică în apropierea frontierei cu Ungaria şi o rezervă de 2 divizii (13 şi 73 infanterie). Grupul de armate Vest era format din Armata 4 (C.6.A. cu 3 divizii de infanterie, Corpul vânătorilor de munte, C.l.A. cu 3 divizii de infanterie, C.ll.A. cu Divizia 1 Grăniceri, diviziile 61 şi 71 infanterie, plus Divizia 1 Cavalerie) şi Armata 3 (C.7.A. cu 3 divizii de infanterie, plus Divizia 3 Cavalerie)7. Pentru anul 1937 s-a elaborat planul „Mărăşeşti“ care prevedea dislocarea pe Frontul de Vest a 16 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie şi 3 brigăzi de munte. Un total de 190 batalioane, 86 escadroane, 4 1st. militară... p. 121; I. Talpeş, Consolidarea unităţii naţionale şi statale în perioada interbelică, în voi. Din istoria militară a poporului român, voi. 11, Ed. M|i;litară, Bucureşti, 1983, p. 455—456; C-tin Botorán, Politica militară a României între cele două războaie mondiale (1919—1939) în voi. Istoria militară -a românilor, voi. 2, Ed. Militară, Bucureşti, 1992, p. 174—176. 5 Arh. M. Ap. N., fond M. St. M„ secţia 3, dos. nr. 1391, f. 2—10; I. Talpoş, ■op. cit., p. 461—462. 6 Ibidem, f. 752. 7 Ibidem, dos. nr. 416, f. 44.
