Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)

Istorie

23

Date istorice

217

Astfel au fost executate ulterior încă o serie de lucrări suplimentare. în primul rând s-au mai construit diguri şi în dreptul Canalului Crasna Veche, ce traversa teritoriul fostei mlaştini.

S-a mai constatat că, nici Canalul Răsăritean nu a fost suficient dimensionat pentru a conduce apele în exces. în porţiunea canalului, situată mai în amonte de şoseaua Cărei — Satu Mare, în special în urma apariţiei apelor mari din 1907, s-a dovedit că acest debit se urcă până la 22 m3/sec. Deoarece pe cursul inferior al canalului nu puteau trece •decât 10 m3/sec; restul de 12 m8/sec de apă, urma să fie barată mai sus de şosea. însă apele barate au provocat inundaţii în această zonă, fapt pentru care Canalul Răsăritean a fost racordat la Canalul Crasna Veche, printr-un canal secundar amplasat paralel cu şosea Cărei — Satu Mare. Deviat din Canalul Răsăritean în Canalul Crasna Veche, surplusul de apă •avea acces liber numai atunci, când nivelul Crasnei era scăzut. Datorită faptului, că debitul maxim al Canalului Răsăritean conchide cu apele mari ale Crasnei, în anul 1912 s-a construit o uzină de pompe la Moftinu Mic, cu o capacitate de 9 m3/sec. Amplasată în zona de confluenţă a canalului de legătură cu Canalul Crasna Veche, această staţie avea menirea ■de a ridica surplusul de debit al Canalului Răsăritean în Canalul Crasna Veche. Uzina, care funcţiona cu trei maşini de aburi, se compunea din trei pompe centrifugale, având fiecare un debit de 3 m3/sec (33).

Sindicatul Ecedea îşi continuă activitatea şi după Unirea Transilvaniei cu România. între anii 1919—-1924 funcţionează ca „Sindicatul româno-maghiar“. După cum reiese din Monitorul oficial nr. 6/10 ian. 1925, Ia data de 14 aprilie 1924 se înfiinţează Sindicatul Ecedea Român cu sediul în oraşul Cărei. Teritoriul pe care acest Sindicat îşi desfăşoară activitatea s-a cifrat la 84 299 de iugăre cadastrale (33).

Dintre primele lucrări de îmbunătăţire în acest deceniu amintim supraînălţarea digului drept al Canalului Crasna Veche, între uzina de pompe şi Ghilvaci, care a mai fost prelungit cu 1 km spre Terebeşti. Necesitatea executării acestor lucrări s-a ivit în special în urma apariţiei unor ape mari din anul 1919.

In anul 1925 P. Enculescu cercetează împrejurimile oraşului Cărei din punct de vedere pedologie, făcând o serie de menţiuni demne de remarcat asupra utilizării solurilor turboase şi gleice, existente pe terenurile desecate (27).

In urma unor inundaţii din anul 1925 care au atins în special satul Lucăceni, a fost construit un dig solid pentru protejarea acestei localităţi.

Celelalte lucrări, care urmau să fie executate în special după concluziile trase în urma apariţiei apelor mai mari din anii 1932, 1933 şi 1934 — care de fapt nu produceau pagube deosebite, se rezumă la următoarele:

1. întărirea digului drept al Crasnei între podurile de fier din Căpleni şi Cămin, deoarece aceasta era construit din material permeabil şi rar;

2. ridicarea înălţimii coronamentului digului stâng a Crasnei între şoseaua Cărei—Satu Mare şi hotarul satelor Moftinu Mic — Craidorolţ;

3. prelungirea digului drept a Crasnei în zona Ghilvaci — Pişcari;

4. adâncirea Canalului Răsăritean;