Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
17 Date istorice 211 Ecedea, prin canalizarea cursului Crasnei (21). Suprafaţa mlaştinii a fost evaluată din nou pe baza măsurătorilor efectuate în anul 1780 de P. Borsitzky, care a executat şi o hartă a teritoriului. De altfel hărţi făcute de cartografi austriaci militari (numite „Landesbeschreibung“) existau deja din perioada 1763—1787 (29). între anii 1778—1784 a fost săpat un canal, care începea în dreptul satului Moftin şi avea o lungime de 32 de km. Costul lucrărilor acestui canal, care era săpat paralel cu cursul Crasnei, s-a evaluat la 30 000 de forinţi (59). Totodată au fost executate şi alte lucrări de canalizare şi de curăţire a şanţurilor mai vechi, în urma cărora suprafaţa mlaştinii s-a diminuat în mod considerabil. în anul 1785, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, lucrările au fost sistate. Astfel, după apariţia apelor mai mari din anii ce au urmat, lucrările anterioare au fost compromise, în special în urma colmatării canalelor. Nivelul apei mlaştinii pendula sezonier şi anual. Astfel în 1863, care era un an deosebit de secetos, a secat aproape complet (11). Lucrările care vizau secarea Mlaştinii Ecedea se reiau abia după: anul 1880. Atunci pe cheltuiala comitatului Satu Mare canalul executat în secolul al XVIII-lea este săpat şi curăţat din nou. Dar nici aceste lucrări nu dau rezultatul aşteptat, deoarece canalul se împotmolea rapid (59). Astfel s-a dovedit, că pentru asanarea mlaştinii este nevoie de lucrări mult mai complexe, decât cele executate până la această dată. După ce încercările anterioare de a asana Mlaştina Ecedea au eşuat,, la sfârşitul secolului trecut s-a pornit din nou o mare campanie, pentru a deseca acest imens teren băltos-mlăştinos. în perioada amintită aceasta constituia cea mai mare lucrare de hidroameliorare din regiune, fapt pentru care s-au concentrat toate forţele existente în scopul reuşitei acestor acţiuni. Localizarea mlaştinii. Măsurătorile efectuate începând cu secolul al XVIII-lea asupra teritoriului ocupat de Mlaştina Ecedea erau estimative, dar şi din aceste date putem deduce că, era una dintre cele mai mari mlaştini eutrofe de pe continent. Pe baza măsurătorilor efectuate înainte de asanare s-a stabilit, că Mlaştina Ecedea ocupa o suprafaţă de 432 km2, adică 8,6 mile2 (59), ceea ce corespunde cu 82 576 iugăre cadastrale. Formată într-o perioadă geologică mai recentă, în holocenul nou — faza alemului — în urma mişcărilor de subsidenţă a zonei (15), ea ocupa o depresiune scundă, având o lungime aproximativă de 30 km, cu o înclinare totală de abia 9,174 m (52), traversată de râul Crasna. Această depresiune avea la bază straturi de argilă greu permeabile; între al teleun strat compact de argilă albastră diluvială, ce se găsea la 2—3 m adâncime. Mlaştina se întindea în zona de graniţă a ţării şi anume: partea sudică era cuprinsă între localităţile Berveni, Cămin, Căpleni, Domăneşti, Moftinu Mic, Doba, Boghiş, iar cea nordică dincolo de graniţă. Localităţile enumerate, ce se găseau la marginea mlaştinii, sunt atestate documentar deja în secolele XII—XIV. Descrierea mlaştinii. Reconstituirea fizionomiei acestui grandios monument al naturii poate fi concepută doar sumar, deoarece ne-au rămas. l-l*
