Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
196 Carol Karácsonyi 2 După cum este cunoscut, în mezozoic Marea Panonică a acoperit în întregime acest teritoriu. Odată cu ridicarea lanţului carpatic din perioada terţiară, horstul îngropat a Culmii Codrului (o' reminiscenţă a Munţilor cristalini Hercinici) ajunge din nou la suprafaţă. La contactul zonei cristaline a Carpaţilor cu vechiul Masiv Hercinic se produc numeroase falii, prin care au loc erupţii vulcanice. In urma acestor erupţii care s-au succedat în trei faze (badenian, sarmaţian, pliocen), se formează Munţii vulcanici ai Oaşului şi ai Gutâiului. Treptat Marea Panonică se compartimentează şi în romanian începe să se restrângă. în urma activităţii râurilor ce porneau din regiunile montane şi care în pleistocen formau aici imense delte, teritoriul de şes se colmatează treptat. în pleistocen microrelieful zonei de câmpie şi în consecinţă, şi direcţia apelor curgătoare diferă substanţial faţă de cea actuală. Nisipurile Nirului erau încă la acelaşi nivel altitudinal cu restul zonei de câmpie. Râurile cărei porneau din Carpaţi treceau prin această zonă, curgând în continuare spre Depresiunea actuală a Bihorului. Depunerile de nisip din N—V ţării sunt rezultatul activităţii acestor ape curgătoare, care de fapt s-au depus sub formă de nişte conuri de dejecţii. Dintre râuri, Tisa trecea prin mijlocul zonei nisipurilor, curgând spre culoarul Ierului; după părerea noastră în direcţia Curtuiuşeni—Văşad. Tot prin Câmpia Nirului au trecut şi râurile Someş şi Tur, schimbându-şi aici în repetate rânduri direcţia de scurgere. La sfârşitul pleistocenului apele râului Someş şi Crasna curgeau prin şanţul tectonic a Văii Ierului în direcţia S—V, fapt atestat de o serie de albii părăsite, ce există în această zonă. Iniţial Someşul, înainte de a pătrunde în culoarul Ierului, traversa zona subcolinară a Codrului. Această vale se găseşte în direcţia localităţilor: Cărăşeu—Ardud—Cig—Sudurău, în care se vărsa la sud de Eriu-Sâncrai râul Crasna (7). în urma dezvoltării mai pronunţate a conului de dejecţie şi datorită mişcărilor neotectonice, în perioada Würm II, Someşul este deviat în direcţia localităţilor: Cărăşeu—Mădăras—Craidorolţ—Căuaş—Hotoan (albia a Il-a). Mai târziu se formează albia a IlI-a în direcţia: Cărăşeu—Lipău—Amaţi—Sătmărel (de unde nu poate fi urmărit în continuare), curgând tot spre Valea Ierului. Rolul de albie principală a culoarului Ierului se încheie în holocenut inferior, când unele zone ale regiunii de nord-vest sunt supuse mişcărilor lente de ridicare, iar altele de scufundare. în urma acestori mişcări tectonice se ridică zona culoarului Ierului, iar partea răsăriteană şi nordică a Câmpiei actuale a Someşului se scufundă. Acest fapt are repercursiuni profunde asupra reţelei hidrografice a întregului teritoriu. Drept urmare, Valea Ierului ajunge într-o poziţie suspendată faţă de Câmpia Someşului, fapt pentru care apele curgătoare nu mai pot pătrunde în zona acestui culoar, luând alte direcţii de scurgere. Someşul se va scurge în partea cea mai estică a actualei Câmpii a Someşului, în direcţia nord, spre Tisa. Cursul lui poate fi urmărit începând de la Seini (jud. Maramureş), spre Medieşu Aurit şi Livada, unde albia .lui de odinioară în prezent este ocupat de pârâul Egherul Mare. Această albie şi în prezent este foarte lată, având nişte meandre imense (12).
