Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)

Istorie

DEZVOLTAREA INDUSTRIALA A MUNICIPIULUI SATU MARE ÎNTRE ANII 1867—1900

LIVIU GIIEORGHE ERDEI

Desfiinţarea breslelor, survenită în anul 1860, aduce mari schimbări în viaţa economică a oraşului. Va creşte numărul meseriaşilor, a angajaţilor acestora precum şi numărul ucenicilor. Populaţia oraşului este în continuă creştere, de înviorare economică, caracterizată prin creşterea numărului instituţiilor de credit. Intre 1867—1900 iau fiinţă la Satu Mare 5 instituţii bancare totalizând un capital fundamental de 2 120 000 K. Burghezia oraşului consideră investiţiile bancare mai rentabile, după cum se pare, decât pe cele industriale. încetul cu încetul întreprinderile cu caracter industrial îşi fac apariţia în oraş. Mulţi dintre meşteşugari lucrau singuri în atelierele lor, dar sunt probabil ateliere unde se folosea munca salariată a mai mulţi muncitori, deoarece găsim amintite în datele statistice existenţa în mai multe ramuri a funcţionarilor ca salariaţi şi se dă numărul acestora. Probabil erau angajaţii diferitelor firme mai mari unde volumul producţiei şi activitatea financiară legată de aceasta o făcea necesară. Creşterea numărului muncitorilor, apariţia lor ca şi categorie separată de patroni, faptul că, unele întreprinderi au posibilitatea şi nevoie de funcţionari, indică gradul ridicat de capitalizare a modului de producţie, creând astfel premisele pentru apariţia în deceniul al IX-lea al marilor întreprinderi.

Dinamizarea vieţii economice are ca şi consecinţă înviorarea activităţii comerciale, ivindu-se posibilitatea unei mai puternice acumulări de capital, atât de necesar pentru investiţii. Perioada 1867—1880 a fost dominată de munca meşteşugarilor, dar faptul că caracterul agricol dominant ca formă economică a fost depăşit, prezintă premise pentru o dezvoltare industrială ulterioară. Prezenţa muncii salariate, înzestrarea mecanică, slabă încă la această dată, indică depăşirea modului de producţie meşteşugăresc şi ne fac să le admitem drept industriale. La aceasta se adaugă şi faptul că unele se formează pe baze capitaliste cum ar fi societăţile pe acţiuni.

Faptul că împrejurimile sunt sărace în materie primă, atât de necesară pentru dezvoltarea rapidă a unei industrii, face ca aceasta mai mult timp să aibă un caracter local, menită să satisfacă necesităţile oraşului şi a împrejurimilor. Burghezia nou formată, pe care burghezia austriacă a înlăturat-o de la posibilitatea profitului in anumite ramuri industriale, a căutat posibilităţi de profit în alte ramuri, ajungându-se la investiţii enorme în industria morăritului care devine ramura preponderentă a industriei în perioada 1867—1880. Industria morăritului se sprijinea în