Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
anexa Noi Maria Terezia din mila lui Dumnezeu înpărătesa Rîmlenilor Ţării Nemţeşti, Ungureşti, Boemii, Dalmaţii, Croaţii, Şclavonii, iproci. Crăiasă Apostolicească arhidux Austrii, Dux, Burgundii, Silezii, Ştirii, Carintii, Carniolii, Marhio, împăreţii rîmleneşti, Moravii, Burgovii, Luzaţii: comes Habsburgii, Flandrii, Tirolis, şi Goriţii, Dux Lotharingii şi Barri: Mare Dux Etrurii, iproci. Fericirea ţărilor cea mai mare şi mai aleasă întraceia stă să aibă neam şi norod nu numai de lucru şi muncă pămintească, ci şi de alte slujbe, şi deregătorii vrednic, şi destul. Că precum din mulţimea lăcuitorilor, sau moşteanilor Ţările mici şi fără roadă cresc şi sărîdică la avuţie şi bogăţie, aşa şi din lipsa norodului ţările întralmintrirea fericite nu puţină scădere pătimesc. Ţara noastră de moşie ungurească cu adevărat întru acelea Ţări să poate număra care sínt, vestite pentru bunătatea şi rodul pămîntului: iară şi foarte bine pricepem, că multe părţi aceştii ţări mari, pentru lipsa norodului, şi moştenilor nusă pot griji cum să cade, şi cum pofteşte folosul ţării. Scăderea aceasta sau cunoscut şi în vremea cea mai din nainte: iare acuma mai bine se arate după război de şapte ani, cînd moştenii satelor dela arătură, şi chivernisirea pămintească la oaste pentru apărarea ţării trebuia să iasă. Pentru acea din începerea înpărăţii noastre având grije cao iubitoare Maică de fericirea ţărilor noastre, după pacea dela Dumnezeu dăruită tot gîndul acolo neam întors, casăsă sporească norodul cu oprirea, casă nü fugă, şi să nu scape, întru alte părţi oprite: pană cînd lucrul acesta mai de chilină1 vom isprăvi. Cu adevărat cîtă pagubă şi scădere vine de aicea: Craii ceii mai dintîiu împreună cu ştatusurile, au cunoscuta şi sau deregătorii ţării dedemult preaînţelepţeşte înpotriva ne ascultătorilor legi au făcut în Articuşul al 13 la anul 1609. Aşijderea în articuluşul al 14 la anul 1613. întru care supt piarderea capului au oprit eşirea din Ţară, şi fugirea. Cărora fiind următori şi noi, rînduiala la anul, care au trecut, adecă: întral 1762. Propoveduită iară o înnoim, şi tuturor mai chiar odăm de ştire, casăsă înfrîneze de frica pedepselor aceia toţi, pe carii nui aşază credinţa, legea, cinstea cu care sínt datori. Pentru aceia tuturor lăcuitorilor şi supuşilor în ţara noastră ungurească de moşie şi înpărţile ei adoase poruncim, nimenea sănu cuteze fără slobozenia noastre din înpărăţia şi stăpînirea noastră a fugi, şi a trece la ţări şi stăpîniri streine. Pentru aceia toţi aceia, carii să vor face vinovaţi încutare lucru, deacă săvor prinde după vrednicia sa să vor pedepsi, şi mai dintîiu cutemniţă, şi robie de cinci ani, altădată cu temniţă, şi robie de zece ani: iară carii de frica numitei pedepsi nu să vor aşăza, ci aşijderea a fugi din ţâre vor cerca, după vestitele porunci, şi legi în Articuluşul al 13 la anul 1609. Şi ţin articuluşul al 14 la anul 1613 capul şi viaţa îş vor pierde. Mai pre urmă celora, carii vor da afară pre fugitori din ţară doao zăci şi cinci de florinţi din vistieria sau cassa noastră crăiască am rînduit să li să dea. Iară cum că la fuga 1 De chilină (magh. külön) = separat.
